ICCJ. Decizia nr. 787/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 787/2005
Dosar nr. 6830/2004
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 martie 2004, reclamantul C.A. a solicitat instanţei, anularea hotărârii nr. 13214 din 1 martie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 585 din 28 aprilie 2004, a admis acţiunea formulată de C.A., a dispus anularea hotărârii nr. 13214 din 1 martie 2004 şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de persoană refugiată, în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul era minor la data refugiului părinţilor şi având în vedere că s-a dovedit calitatea de refugiaţi a părinţilor, beneficiază de aceleaşi drepturi, şi copilul acestora.
Iar în considerarea art. 100 C. fam. şi art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, s-a reţinut că pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu, decât al părinţilor săi şi ţinând cont şi de contextul general în care cetăţenii români au suferit prejudicii, prin refugiere, s-a apreciat ca pentru motive de echitate nu s-ar justifica aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor refugiaţi împreună cu părinţii, în refugiu, statul având îndatorirea de protecţie şi sprijin în mod egal, pentru cetăţenii săi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Recurenta a susţinut în esenţă că situaţia reclamantului nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea Caianu se afla sub jurisdicţia statului român, aşa cum rezultă din lista eliberată de Arhivele Naţionale - Regiunea Cluj; drept urmare, schimbul de domiciliu nu a fost urmare a persecuţiei etnice, condiţie esenţială pentru obţinerea drepturilor prevăzute de această lege.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Totodată, dispoziţiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., precizează că hotărârea trebuie să cuprindă inclusiv motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
În cauză instanţa de fond a admis acţiunea, fără să verifice susţinerile intimatei, formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în sensul că localitatea de unde s-a refugiat familia reclamantului, aparţinea teritoriului românesc.
Cu toate că intimatul a invocat în sprijinul susţinerilor sale, lista eliberată de Arhivele Naţionale - Regiunea Cluj, acest înscris nu a fost depus la dosarul cauzei, iar prima instanţă, nu a ordonat administrarea acestei probe.
Se constată, deci, că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, pe baza unor probe insuficiente, motiv pentru care se impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru suplimentarea probatorului în sensul arătat.
Instanţa va avea în vedere să stabilească dacă motivele refugiului reclamantului şi a familiei sale, în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, au fost datorate etniei române, pentru a verifica incidenţa Legii 189/2000, asupra situaţiei acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 585 din 28 aprilie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 786/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 788/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
