ICCJ. Decizia nr. 780/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 780/2005
Dosar nr. 6819/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta S.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 6835 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi recunoaşterea în favoarea ei, a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că împreună cu familia, în perioada refugiului, au fost stabiliţi la Hidişelu de Sus, Sîntelec şi Beiuş, iar în localitatea Ineu de Criş, la care au făcut referire martorii, au fost numai în trecere.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 323/CA/2004 - PI din 3 mai 2004, a admis acţiunea introdusă de reclamanta S.A, a anulat hotărârea nr. 6835 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din actele dosarului şi declaraţiile martorilor rezultă că reclamanta, împreună cu părinţii ei, au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, Haieu, din cauza persecuţiilor etnice, plecând mai întâi la Ineu de Criş şi apoi la Hidişelu de Sus, Sîntelec şi Beiuş, ultimele trei localităţi fiind pe teritoriul României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuţii etnice, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât din actele depuse la dosar rezultă că s-a refugiat împreună cu familia, într-o localitate care se afla tot sub ocupaţia maghiară.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor legii, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În speţă, reclamanta a făcut dovada refugiului din motive de persecuţie etnică.
Din extrasul eliberat de Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale, rezultă că P.T., tatăl reclamantei, figurează în evidenţa refugiaţilor din localitatea Cordău, nr. 95.
Această probă, coroborată cu declaraţiile celor doi martori, C.A. şi I.T., conduc indubitabil la concluzia că reclamanta împreună cu familia, a fost obligată din motive de persecuţie etnică, să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Apărarea Casei Judeţene de Pensii Bihor, în sensul că reclamanta nu a dovedit calitatea de persecutat etnic, întrucât iniţial, martorii nu au declarat că şi ultima localitate de refugiu, ci doar Ineul de Criş, care era tot sub jurisdicţie maghiară, nu mai prezintă relevanţă, în raport cu dovada scrisă, în sensul că au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, Cordău, completată cu proba testimonială, din care rezultă că ultimul domiciliu al familiei a fost în apropierea Beiuşului (teritoriu aflat în perioada respectivă sub jurisdicţie românească).
Pentru aceste motive, se constată că instanţa de fond a soluţionat în mod judicios cauza, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 323/CA/2004 - PI din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 779/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 781/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
