ICCJ. Decizia nr. 783/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 783/2005
Dosar nr. 6823/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă, la data de 15 aprilie 2004, reclamanta Ţ.E. a chemat în judecată, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea deciziei nr. 5196 din 23 martie 2004, emisă de această autoritate şi menţinerea hotărârii nr. 5196 din 4 aprilie 2003, prin care i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
A solicitat, de asemenea, şi anularea deciziei nr. 119222 din 11 iunie 2004, emisă de pârâtă, în vederea recuperării sumei de 4.699.223 şi suspendarea acestei decizii, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că după ocuparea teritoriului românesc de către unguri, împreună cu familia sa a fost supusă la numeroase persecuţii etnice, totul culminând cu evenimentele din anul 1944, când, sub ameninţarea armelor, jandarmii unguri i-au obligat să-şi părăsească locuinţa şi bunurile, strămutându-i în localitatea Budoi, de unde s-au reîntors după plecarea ungurilor.
Apreciază că în mod nelegal, prin Decizia atacată i-a fost anulată hotărârea iniţială a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a legii, deoarece datorită persecuţiilor etnice pe care le-a suferit, este îndreptăţită la acordarea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 344/CA/2004 - PI din 12 mai 2004, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 5196 din 23 martie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi a dispus menţinerea hotărârii nr. 5196 din 4 aprilie 2004.
A disjuns capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 119227 din 1 aprilie 2003 şi a dispus declinarea acestui capăt de cerere, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin hotărârea nr. 5196 din 5 aprilie 2004, Casa Judeţeană de Pensii Bihor a admis cererea reclamantei Ţ.E. şi i-a stabilit calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, după care, procedând la reexaminarea din oficiu a cererii reclamantei, a constatat că în mod greşit a fost admisă cererea, întrucât din actele depuse la dosar, rezultă că petenta a fost refugiată din localitatea Chistag, în localitatea Budoi, localităţi care se aflau sub jurisdicţie ungurească, motiv pentru care nu s-a făcut dovada persecuţiei etnice.
Or, din interpretarea dispoziţiilor legale incidente, rezultă că strămutarea în altă localitate de domiciliu, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei, de folosinţa locuinţei sale şi a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu şi obligarea acesteia la acceptarea condiţiilor ce i s-au putut oferi în localitatea în care a fost strămutată.
De asemenea, nu rezultă că legiuitorul, în cuprinsul acestor prevederi, ar fi intenţionat să includă doar localităţile aflate în teritorii aparţinând unor state diferite, condiţionând doar existenţa unei strămutări dintr-o localitate, în alta, pe motive etnice, pentru recunoaşterea calităţii de beneficiar al ordonanţei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă, invocând dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 8 şi 9 C. proc. civ., că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice, întrucât reclamanta s-a stabilit într-o localitate aflată tot sub ocupaţia autorităţilor maghiare.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Din declaraţiile notariale ale martorilor N.L. şi C.C., rezultă că reclamanta s-a refugiat în perioada februarie 1944 - decembrie 1944, din localitatea Chistag, în localitatea Budoi, ambele localităţi aflându-se pe teritoriul cedat Ungariei.
Astfel că persecuţia etnică, reprezentând condiţie esenţială a acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, nu poate fi reţinută, neexistând dovezi din care să rezulte că reclamanta a fost persecutată, astfel încât să justifice refugiul dintr-o localitate aflată pe teritoriul cedat Ungariei, într-o altă localitate aflată tot sub jurisdicţie ungară.
În situaţia în care ar fi existat un pericol de asuprire etnică, reclamanta s-ar fi refugiat în România, pentru a scăpa de oprimarea autorităţilor maghiare.
În consecinţă, urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată şi a se respinge în fond, acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 344/CA/2004 - PI din 12 mai 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa recurată şi în fond, respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 782/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 784/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
