ICCJ. Decizia nr. 788/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 788/2005
Dosar nr. 6831/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta P.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 13.516 din 11 martie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 586 din 28 aprilie 2004, a admis acţiunea în contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de P.C., a dispus anularea hotărârii nr. 13516 din 11 martie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, obligând această autoritate să recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată, în perioada 15 martie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut că reclamanta era minoră în perioada în care părinţii s-au aflat în refugiu, fiind dovedită această situaţie a părinţilor şi drept urmare, în considerarea art. 100 C. fam. şi art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, Curtea a reţinut că pentru minora reclamantă era exclus alt domiciliu, decât cel al părinţilor săi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond se întemeiază pe o greşeală de fapt, urmare a interpretării greşite a documentelor existente la dosar, motiv de casare în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
A precizat că situaţia intimatei-reclamante nu face obiectul Legii nr. 189/2000. Acesta a fost de fapt motivul pentru care Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins cererea petentei.
Prin urmare, în lumina aprecierii atente a tuturor documentelor existente la dosarul cauzei, situaţia reclamantei nu este a unei persoane născută în refugiu.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza dosarului rezultă că prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată, având în vedere exclusiv declaraţiile martorilor M.V. şi B.E.
Or, această unică dovadă nu poate fi avută în vedere, întrucât declaraţiile martorilor sunt contradictorii, cu privire la perioada refugiului, în sensul că primele declaraţii menţionează luna octombrie 1940, iar în cele ulterioare, luna martie 1942.
Ţinând cont că, practic, prima instanţă şi-a fundamentat soluţia, pe un probatoriu neconcludent şi incomplet, cenzurând legalitatea actului administrativ contestat, fără a clarifica situaţia de fapt dedusă judecăţii şi existenţa certă a pretinsului drept recunoscut de lege, vătămat, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi în baza art. 312 alin. (1) şi art. 313 C. proc. civ., va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă
Cu ocazia rejudecării, urmează a se suplimenta probele, eventual cu înscrisuri oficiale în vederea stabilirii cu certitudine a calităţii de refugiat a reclamantei, precum şi perioada refugiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 586 din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 787/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 789/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
