ICCJ. Decizia nr. 833/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 833/2005
Dosar nr. 6975/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 15 aprilie 2004, reclamanta N.F. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 3989 din 26 martie 2004 şi obligarea pârâtei la recunoaşterea calităţii sale de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că tatăl său a fost refugiat din localitatea de domiciliu, din data de 12 decembrie 1942, conform adeverinţei emise de Arhivele Naţionale, însă s-a întors în localitatea de domiciliu, aflată în teritoriul cedat Ungariei, după mama sa, reîntorcându-se cu toată familia, în localitatea de refugiu, în luna iulie 1944.
Prin sentinţa civilă nr. 341/CA - PI din 12 mai 2004, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea introdusă de reclamanta N.F., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
A anulat hotărârea nr. 3989 din 26 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut din probele administrate în cauză, că tatăl reclamantei a fost refugiat din anul 1942, reîntorcându-se la familia sa, respectiv reclamanta, născută în 6 iunie 1944 şi mama acesteia şi întorcându-se din nou în refugiu, împreună cu familia sa, în localitatea Roşia - Tona Beiuşului.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, care a motivat, în esenţă, că reclamanta nu face dovada unei persecuţii etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau de refugiu în altă localitate.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că tatăl reclamantei figurează, ca fiind înregistrat în indexul refugiaţilor din Ungaria, întocmit la data de 12 decembrie 1942, având nr. fişei 10074.
Tatăl reclamantei, refugiat anterior naşterii acesteia, s-a reîntors după familia sa, datorită persecuţiilor etnice şi au plecat împreună, înapoi, în localitatea de refugiu.
Astfel, reclamanta a dobândit acelaşi statut ca şi al părinţilor, de refugiată, până la data reîntoarcerii în localitatea de domiciliu, odată cu retrocedarea pământului românesc.
Astfel, din probele administrate rezultă că reclamanta a suferit împreună cu părinţii săi, efectele strămutării - refugiului din localitatea de domiciliu, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Faţă de cele ce preced, recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 341/CA - PI din 12 mai 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 831/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 834/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|