ICCJ. Decizia nr. 971/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 971/2005
Dosar nr. 5647/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 februarie 2004, reclamanta G.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 9044 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a refugiat, împreună cu mama sa, în localitatea în care tatăl său era deja refugiat.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 213/CA - PI din 22 martie 2004, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 9024 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 15 februarie 1944 - 6 martie 1945.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost refugiată din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, aceasta constituind o modalitate de persecuţie etnică, situaţie prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a susţinut că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuţii etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau de refugiu în altă localitate, aşa cum în mod expres prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurile instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dacă a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, din motive etnice, inclusiv de către copii născuţi în timpul refugiului părinţilor.
Conform extrasului nr. 6386 din 14 noiembrie 2003, eliberat de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Bihor, precum şi din declaraţiile martorilor G.V. şi P.G., rezultă că tatăl reclamantei s-a refugiat la data de 6 decembrie 1943, datorită persecuţiei etnice, din Bălnaca, în localitatea Zece Hotare.
La data de 15 februarie 1944, mama reclamantei, împreună cu reclamanta (născută la data de 8 ianuarie 1944) s-au refugiat în localitatea Zece Hotare, de unde s-au întors împreună cu întreaga familie, în aprilie 1945.
Aşa fiind, interpretarea dată de instanţa de fond este legală, iar recursul se priveşte ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 213/CA - PI din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 969/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 978/2005. Contencios. Anulare H.G.... → |
|---|
