ICCJ. Decizia nr. 561/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 6 ianuarie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 78, reclamanta SC S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, anularea parțială a deciziei nr. 558 din 30 noiembrie 2002, în ce privește taxa de timbru social, în sumă de 82.375.613 lei, cu majorări de întârziere aferente în sumă de 22.004.565 lei, precum și taxa de autorizare pentru obținerea licenței, în sumă de 41.603.845 lei, cu majorări aferente în sumă de 7.656.241 lei.
în motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă, că are ca obiect de activitate, organizarea jocurilor de noroc, în baza unor contracte de prestări servicii, cu 14 persoane juridice și că în urma verificării activității sale, Ministerul Finanțelor a încheiat procesul-verbal nr. 194 din 11 octombrie 2002, prin care a reținut că nu a fost marcat pe biletul de joc, taxa de timbru social și că taxa de autorizare a fost calculată eronat, prin diminuarea bazei de impozitare, cu taxa de timbru.
Referitor la acest aspect, reclamanta a mai susținut că aceste taxe au fost calculate corect, întrucât nu a avut posibilitatea tehnică de a programa casele de marcat cu mai multe taxe, diferite, pentru adăugare la miza de joc, a setat programarea prin adăugarea procentului de 15%, din care 10% reprezenta taxa de timbru, iar 5% reprezenta cheltuieli indirecte.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1698, pronunțată la 22 octombrie 2003, a admis în parte acțiunea, a anulat în parte pct. 2 și 3 din dispozitivul deciziei nr. 558 din 30 noiembrie 2002, emisă de Ministerul Finanțelor, stabilind că reclamanta datorează taxa de timbru social, de 3.744.345 lei, cu majorări aferente, de întârziere, de 6.022.114 lei și taxa de autorizare, de 1.891.084 lei, cu majorări de întârziere aferente, de 1.394.088 lei, în total suma de 13.051.631 lei, exonerând-o de plata diferenței de 147.594.337 lei.
A dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 8.850.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, reținând că reclamanta contestă numai pct. II a și pct. III b din decizia nr. 558 din 30 noiembrie 2002, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, referitoare la taxa de timbru social și taxa de autorizare, cu majorările de întârziere aferente fiecărei categorii, s-a stabilit că s-au făcut dovezi, că a fost inclusă cota de 10% taxă de timbru social, în cota de 15% calculată la miza de joc și reținută participanților.
Instanța s-a sprijinit în argumentarea soluției, și pe concluziile raportului de expertiză contabilă dispusă în cauză, stabilind în final sume reduse, față de cele reținute în decizie.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Ministerul Finanțelor, invocând nelegalitatea, susținând în motivare că reținerile instanței sunt nefondate, întrucât nu au fost avute în vedere actele normative în vigoare, respectiv H.G. nr. 743/2000 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 118/1999, privind înființarea și utilizarea Fondului național de solidaritate, cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai susținut că intimata a încasat de la clienți, contravaloarea biletelor, respectând miza și contravaloarea taxei de participare de 15%, dar a calculat taxa de timbru social, utilizând o bază de calcul diminuată, prejudiciind bugetul cu 82.375.613 lei, plus majorările de întârziere.
în ce privește taxa de autorizare, recurenta a precizat că s-au reținut greșit concluziile raportului de expertiză, întrucât și această taxă a fost determinată greșit de societate, ea fiind aplicată la o bază de impozitare diminuată cu taxa de timbru social.
Recursul este fondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea atacată cu recurs este nelegală și netemeinică.
Potrivit art. 7 din H.G. nr. 743/2000, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 118/1999, privind înființarea și utilizarea Fondului național de solidaritate, valoarea timbrului social se marchează diferit, în funcție de tipul de joc.
Pentru jocurile de noroc "B.", pariuri hipice și sportive, inscripționarea se realizează prin tipărirea pe suport material a trei valori, prețul participării la joc, valoarea taxei de timbru social și suma totală ce trebuie plătită de jucător ca rezultat al adiționării primelor 2 valori.
Incidente în speță sunt și prevederile art. 3 din Legea nr. 366/2001, privind aprobarea O.U.G. nr. 118/1999, privind utilizarea Fondului național de solidaritate, pentru constituirea căruia timbrul social este în valoare de 10% din prețul fiecărei participări și care se adaugă la acest preț.
în raport cu aceste acte normative, intimata a calculat greșit această taxă, pornind de la o bază diminuată, considerând că aceasta este inclusă în procentul de 15% reprezentând taxa de participare aplicată la miză.
Referitor la taxa de autorizare, critica este, de asemenea, întemeiată, intimata procedând în aceeași manieră, în sensul că a aplicat-o la o bază de impozitare diminuată cu timbrul social.
în consecință, înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul, a casat sentința atacată și în fond, a respins acțiunea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4007/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3996/2005. Contencios → |
|---|
