ICCJ. Decizia nr. 3996/2005. Contencios
Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul P.T. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 13789/798 din 1 noiembrie 2004, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părinții săi au fost strămutați din Durostor, la data de 14 septembrie 1940, urmare a Tratatului de la Craiova și în mod nelegal, i s-a respins cererea privind stabilirea calității de persoană strămutată.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 277 din 9 februarie 2005, a admis acțiunea formulată de P.T.
A anulat hotărârea nr. 13789/798 din 1 noiembrie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București.
A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, perioada 5 ianuarie 1942 - 6 martie 1945, ca încadrându-se în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 octombrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părinții reclamantului au fost strămutați, urmare a Tratatului de la Craiova, iar acesta, fiind născut în localitatea unde aceștia au fost strămutați, este îndreptățit la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece a suferit aceleași privațiuni, ca și părinții săi.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut, în esență, că pentru a fi beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, persoana respectivă trebuie să existe în mod fizic, ca să poată avea capacitate de exercițiu și de folosință a drepturilor prevăzute de Decretul - lege nr. 31/1954.
Or, reclamantul nici nu era conceput cu 300 de zile de la data refugiului părinților.
Recursul este nefondat.
Recurenta nu contestă împrejurarea că părinții reclamantului au fost strămutați din Durostor, în România, urmare a Tratatului de la Craiova, ci doar că reclamantul s-a născut la data de 5 ianuarie 1942, în localitatea Ploiești, după un an și trei luni de la strămutarea părinților.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice:
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
← ICCJ. Decizia nr. 561/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4000/2005. Contencios → |
---|