Jocuri de noroc. Stabilirea bazei de impozitare a încasărilor din activitatea de cazinou
| Comentarii |
|
Premiile acordate jucătorilor nu reprezintă cheltuieli de exploatare pentru a putea fi incluse în baza de impozitare a încasărilor din activitatea de cazinou. Cum venitul cazinoului rezultă din însumarea rezultatelor zilnice pozitive (câștig pentru cazinou/pierdere pentru jucător) și a celor negative (pierdere pentru cazinou/câștig pentru jucător) în funcție de incidența elementului aleatoriu, premiile acordate jucătorilor reprezintă, pentru cazinou, pierderi. Spre deosebire de acestea, cheltuielile de exploatare, sunt realizate cu caracter permanent, fiind făcute pentru plata salariilor, pentru deținerea și întreținerea spațiului, utilităților, pentru plata taxelor specifice, a contribuțiilor la fondurile speciale, etc.Includerea premiilor acordate jucătorilor în câștigurile cazinoului, conduce la o majorare eronată a bazei de impozitare și astfel la stabilirea unei obligații de plată către bugetul de stat nelegal sporită, cu consecința prejudicierii grave a dreptului de proprietate al reclamantei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 3716 din 31 Octombrie 2006
Prin acțiunea formulată la data de 31 ianuarie 2005, S.C. QI S.R.L. București a solicitat anularea deciziei nr. 396 din 23 decembrie 2004 emisă de Ministerul Finanțelor -Agenția Națională de Administrare Fiscală -ANAF- și anularea parțială a deciziei de impunere nr. 566763/24 septembrie 2004 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili -D.G.A.M.C., exonerarea de la plata către bugetul de stat a sumei de 6.049.733.524 lei reprezentând impozit pe profit, 4.942.700.370 lei dobânzi, 1.075.610.281 lei penalități de întârziere. S-a solicitat și suspendarea executării actelor atacate în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
în motivare, reclamanta a arătat că în mod greșit organele de control au determinat baza impozabilă ca fiind suma rezultatelor zilnice pozitive înregistrate în contul 708 "venituri din activități diverse", neluând în considerare rezultatele negative din zilele cu pierderi, majorând astfel nejustificat baza impozabilă și impozitul pe venit.
S-a precizat că organele de control au interpretat greșit legea și au aplicat un act normativ fără incidență în cauză, anexa nr. 2 la O.G. nr. 36/2000, care nu vizează modul de stabilire a bazei de impozitare și nici nu constituie un act normativ interpretativ pentru anexa nr. 9 la H.G. nr. 251/1999, deoarece aceasta precizează că formularul A4 (invocat de organele fiscale), specific activității de cazinou, servește la stabilirea bazei de impozitare a încasărilor din activitatea de cazinou, că venitul cazinoului nu este reprezentat contabil de col. 2/3 din anexa 9, după cum rezultatele negative din col. 4/5 nu reprezintă cheltuieli ale cazinoului și nici numai plăți-premii; că venitul cazinoului se regăsește contabil în col. 6/7 "total încasări" din anexa nr. 9 la H.G. nr. 251/99; că interpretarea pârâților în sensul că plata premiilor reprezintă cheltuieli ale cazinoului este greșită, deoarece cheltuielile activității sunt cele efectuate în scopul obținerii de venit.
Prin încheierea din data de 9 martie 2005 instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării celor două decizii contestate iar prin sentința civilă nr. 1950/2005 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea omologând raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză. Instanța a reținut că baza de impozitare a fost majorată nelegal cu suma reprezentând rezultatele negative din jocurile de noroc aferente perioadei 1 iulie 2002 - 31 decembrie 2003, organele fiscale aplicând greșit anexa 2 la O.G. nr. 36/2000, în loc de a aplica anexa 9 la H.G. nr. 251/1999, care reprezintă norma specială.
împotriva acestei sentințe pârâtele au declarat recursuri.
în motivarea recursurilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 414/2002 privind impozitul pe profit și ale H.G. nr. 251/1999 privind condițiile de autorizare, organizare și exploatare a jocurilor de noroc.
Recurentele au precizat în esență că, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 414/2002, profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile totale realizate și cheltuielile totale, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile; că, potrivit art. 6 din aceeași lege, pentru cazinouri, impozitul pe profit nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din aceste activități și dacă este mai mic de 5%, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% din veniturile realizate; că reclamanta nu își putea reduce aceste venituri cu sumele reprezentând cheltuielile cu premiile acordate clienților; că sumele plătite jucătorilor fac parte din categoria cheltuielilor de exploatare aferente activității cazinourilor, situație care rezultă din dispozițiile H.G. nr. 251/1999, anexa 9, care servește la stabilirea bazei de impozitare a încasărilor și la înregistrarea în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor de exploatare a meselor de joc, precizare din care rezultă că plata premiilor (coloana 4/5) este o cheltuială de exploatare a activității de tip cazinou și servește la stabilirea profitului impozabil. S-a mai susținut că instanța și-a bazat soluția exclusiv pe raportul de expertiză efectuat în cauză.
Verificând cauza în funcție de motivarea recursurilor în lumina dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., Curtea reține următoarele.
Prin decizia de impunere nr. 566763/24 septembrie 2004, organele fiscale au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare pentru perioada 1 iulie 2002 - 31 decembrie 2003, reținând că societatea a diminuat baza impozabilă cu sume care reprezintă rezultatele negative ale zilelor de joc.
Dispoziții legale relevante sunt: H.G. nr. 251/1999 privind condițiile de autorizare, organizare și exploatare a jocurilor de noroc, O.U.G nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităților în domeniul jocurilor de noroc, O.G. nr. 36/2000 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 69/1998, Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, H.G. nr. 251/1999 privind condițiile de autorizare, organizare și exploatare a jocurilor de noroc.
în ceea ce privește cota de impozitare aplicabilă, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 414/2002 prevăd că în situația în care contribuabilul care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor și a cazinourilor, impozitul pe profit datorat (de 25%) nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din aceste activități, iar în situația în care impozitul pe profit este mai mic de 5%, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% aplicat asupra acestor venituri realizate.
Modul de calcul al impozitului pe profit este relevat de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 414/2002 care prevăd că acesta se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozitabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Stabilirea bazei de calcul a impozitului, referitor la cazinouri, nu este prevăzută în mod expres de lege. Există însă o reglementare secundară prin H.G. nr. 251/1999.
Art. 51 din H.G. nr. 251/1999 prevede că "lunar, veniturile vor fi centralizate cu ajutorul formularului prezentat în anexa 9", care servește la "stabilirea bazei de impozitare a încasărilor din activitatea de cazinou și la înregistrarea în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor de exploatare a meselor de joc".
Problema care trebuie clarificată este aceea dacă "plata premiilor" reprezintă cheltuieli (de exploatare) ale cazinoului pentru a se include în baza de impozitare, astfel cum au procedat organele fiscale.
Se constată că, prin Precizarea nr. 9634 din 16 septembrie 1997 pentru aplicarea prevederilor art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 14/1997 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1997, Ministerul Finanțelor a stabilit înțelesul încasărilor din activitatea de tip cazinou, astfel: "Prin noțiunea de încasări totale se înțelege totalul veniturilor realizate din organizarea jocurilor de noroc, calculate ca diferență între totalul rulajului încasărilor pentru fiecare joc și totalul premiilor acordate jucătorilor în limitele prevăzute de lege".
Premiile acordate jucătorilor reprezintă pierderi pentru cazinou și diminuează venitul cazinoului. Venitul activității de joc rezultă astfel în mod firesc din însumarea rezultatelor zilnice pozitive (câștig pentru cazinou/ pierdere pentru jucător) și negative (pierdere pentru cazinou/câștig pentru jucător), în funcție de incidența elementului aleatoriu.
Cheltuielile cazinoului sunt cele efectuate pentru întreținerea activității curente: salarii, cheltuieli pentru deținerea și întreținerea spațiului, utilităților, taxe specifice, contribuții la fonduri speciale. Acestea sunt permanente, relativ constante, spre deosebire de câștigul/pierderea cazinoului, care sunt aleatorii.
Venitul cazinoului se regăsește contabil în coloana 6/7 - total încasări - prevăzută de anexa 9 la H.G. nr. 251/1991, rezultând din însumarea rezultatelor zilnice pozitive (câștig pentru cazinou, prevăzute la coloana 2/3) și cele negative (prevăzute la coloana 4/5, rezultate negative de la momentul închiderii meselor de joc) și ținându-se seama de cheltuielile necesare activității curente a cazinoului.
în acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Legea nr. 414/2002 stabilește două variante de calcul a impozitului în situația cazinourilor, urmând a fi aleasă cea mai favorabilă bugetului de stat (art. 6 cu referire la art. 2 alin. (1) din lege: impozit 25% din profit (care se calculează conform art. 7 din lege) sau 5% din venituri.
Cum organele fiscale nu au exclus pierderile din câștigurile reclamantei, baza de impozitare s-a majorat, contravaloarea cotei de impozit a crescut și s-a ajuns la o plată majorată a petentei către bugetul de stat, prejudiciind-o pe aceasta în dreptul său de proprietate recunoscut de lege (art. 44 alin. (1) și (2) cu referire la art. 136 alin. (5) din Constituția României).
Modul în care organele fiscale au interpretat legea fiscală contravine și art. 1 din Protocolul 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și reprezintă o ingerință în patrimoniul intimatei, incompatibilă cu gradul de protecție minimă conferită proprietății de instrumentul european.
Față de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Susținerea esențială a recurentelor, în sensul că premiile acordate clienților reprezintă o cheltuială de exploatare și ca atare se include în baza de impozitare, este eronată și nu poate fi primită.
Neexistând o prevedere expresă care să reglementeze calcularea bazei de impozitare, organele fiscale nu au avut în vedere împrejurarea că nu orice plată efectuată de un cazinou, care se reflectă în contabilitate, constituie cheltuială de exploatare pentru a putea fi cuprinsă în baza de impozitare.
în acest sens expertul a precizat că, prin dispozițiile anexei 4 și 9 din H.G. nr. 251/1999, legiuitorul a prevăzut că veniturile totale sunt preluate din centralizatoarele lunare, iar în categoria cheltuielilor privind exploatarea jocurilor de noroc nu sunt incluse plățile către jucători; că, în cazul jocurilor tip cazinou, la veniturile totale se înscrie suma rezultată în coloana nr. 7 din anexa 9 la H.G. nr. 251/1999, reprezentând însumarea algebrică a încasărilor totale ale cazinoului din zilele cu rezultat pozitiv și din zilele cu rezultat negativ.
Curtea va respinge ca neîntemeiată și susținerea recurentelor în sensul că sentința este întemeiată exclusiv pe concluziile raportului de expertiză. Litigiul de față având natură fiscală, se impune a fi rezolvat pe baza unor probe științifice iar expertiza contabilă este relevantă în acest sens. în soluționarea cauzei, pe lângă raportul de expertiză, instanța a avut în vedere dispozițiile normative în materie, pe care le-a interpretat aplicându-le adecvat situației de fapt.
Pentru considerentele expuse recursurile au fost respinse ca nefondate.
| ← Magistrat. Suspendare din funcție. Legalitatea măsurii.... | Regimul juridic al străinilor. Stabilirea domiciliului în... → |
|---|
