ICCJ. Decizia nr. 107/2006. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 107/2006
Dosar nr. 1217/2005
nr. 5277/1/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 septembrie 2004, aşa cum a fost precizată, reclamanta SC A.I. SRL Ceptura, judeţul Prahova, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, pe cale de excepţie, constatarea nulităţii deciziei nr. 054 din 4 august 2004 şi a adresei nr. 395074 din 31 august 2004, emise de pârât şi, pe fond, anularea acestor acte.
În motivare, reclamanta a arătat că prin actele contestate, în mod nelegal, pârâtul i-a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal de producţie de ţigarete şi, respectiv, a respins contestaţia formulată de societate, în calea administrativă de atac.
Că, atât Decizia, cât şi adresa contestată, sunt lovite de nulitate, întrucât au fost emise cu încălcarea condiţiilor de formă prevăzute de art. 174 alin. (1) şi ale art. 175 C. proCod Fiscal
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 32 din 3 martie 2005, a respins excepţia nulităţii, ca nefondată, a admis acţiunea şi a anulat actele administrative contestate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că actele contestate îndeplinesc condiţiile de fond şi de formă ale unor acte administrative, lipsa unor elemente minime din conţinutul acestora nefiind de natură să atragă nulitatea acestora.
Pe fond, instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate, din care rezultă că reclamanta a respectat obligaţiile de antrepozitar, prevăzute de dispoziţiile art. 183 lit. c), d) şi e) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, în baza mandatului emis de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
Recurenta a susţinut că prima instanţă a reţinut eronat că intimata-reclamantă şi-ar fi respectat obligaţiile legale în calitate de antrepozitar fiscal, cu toate că din analiza împrejurărilor concrete în care s-a efectuat controlul în discuţie şi rezultatele acestuia, rezultă că:
- accesul organelor de control în incinta antrepozitului nu a fost permis de către societate, pătrunderea la faţa locului fiind posibilă doar cu sprijinul organelor de poliţie;
- de faţă la efectuarea controlului a fost prezent directorul fabricii, neputându-se susţine că „reprezentantul legal al societăţii nu era prezent";
- deşi din declaraţiile directorului fabricii şi din analiza evidenţei contabile primare reieşea că nu existau stocuri de produse finite, s-au descoperit 5260 pachete de ţigări de diverse sortimente, ascunse, pentru care nu era operată în fişa de magazie, factura fiscală corespunzătoare, emisă cu 15 zile înainte, ceea ce a determinat denaturarea stocului scriptic, făcând posibilă operaţiunea de livrare „la negru";
- prin neînregistrarea facturii nr. TVCCCCC nr. 0258192 din 12 iulie 2004 şi ascunderea cantităţii de 5260 pachete de ţigări, s-a realizat o sustragere de la impozitare, intimatei fiindu-i şi anterior, în 2004, revocat un antrepozit fiscal.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
În fapt, prin Decizia nr. 054 din 4 august 2004, Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal emisă SC A.I. SRL, comuna Ceptura, judeţul Prahova, pentru nerespectarea cerinţelor prevăzute de dispoziţiile art. 183 lit. c), d) şi e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În mod eronat, recurentul-pârât susţine că intimata-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a ţine evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale [art. 183 lit. c) Legea 571/2003], precum şi pe cea de a ţine un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate [art. 183 lit. d) Legea nr. 571/2003].
Aşa după cum a reţinut şi prima instanţă, corectitudinea înregistrărilor contabile a fost dovedită în mod incontestabil prin expertiza contabilă judiciară administrată în cauză.
La unul dintre obiective, concluzia expertului a fost că la SC A.I. s-a ţinut corect evidenţa materiilor prime şi a produselor finite accizabile produse şi expediate din antrepozitul fiscal, precum şi un sistem corespunzător de evidenţă, administrare şi contabil.
Pentru a se ajunge la această concluzie, s-a constatat, pe de o parte, că evidenţa contabilă este ţinută în conformitate cu prevederile legale contabile în vigoare; de asemenea, formularele prin care sunt înregistrate intrările şi ieşirile de produse, respectă legea, materiile prime sunt evidenţiate în mod corect, ca, de altfel, şi produsele finite realizate şi expediate din cadrul antrepozitului fiscal.
Pe de altă parte, din analiza făcută, expertul a arătat că şi obligaţiile de plată către bugetul statului au fost evidenţiate în mod corect, fiind depuse şi înregistrate la instituţia publică competentă.
Mai mult, în raportul de expertiză s-a menţionat că la aceleaşi constatări au ajuns chiar şi organele de control fiscal ale Ministerul Finanţelor Publice, prin Raportul de Inspecţie Fiscală din 3 septembrie 2004.
Chiar şi argumentul invocat de către recurenta-pârâtă, privind înregistrarea facturii fiscale seria 0258192 din 12 iulie 2004, a fost înlăturat de către expert, care a demonstrat prin înscrisurile depuse în anexele nr. V, VI, VII, că factura sus-menţionată a fost înregistrată cantitativ şi valoric în toate evidenţele contabile ale societăţii, în conformitate cu normele contabile, respectiv în Borderoul de vânzări - colectare accize, fişa de gestiune a antrepozitului şi jurnalul de vânzări privind T.V.A.
Nu este întemeiată nici susţinerea recurentei privind încălcarea obligaţiei impuse de art. 183 lit. e) din Legea nr. 571/2003, de a asigura accesul autorităţilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 95 alin. (3) şi (4) C. proCod Fiscal, organul fiscal are dreptul să inspecteze locuinţe în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de aceasta, iar inspecţia se face în timpul programului de lucru.
Având în vedere că la momentul controlului, antrepozitul fiscal al intimatei-reclamante nu era nici în exploatare şi nici deschis pentru primirea sau expedierea produselor şi că reprezentantul societăţii nu se afla în sediu şi nici nu fusese desemnată oficial o altă persoană care să dea informaţii [aşa cum prevăd dispoziţiile art. 97 alin. (2) C. proCod Fiscal], nu se poate susţine că societatea A.I. SRL ar fi încălcat prevederile legale privind asigurarea accesului inspecţiei fiscale.
În concluzie, dând o corectă dezlegare situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, în baza mandatului dat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, împotriva sentinţei civile nr. 32 din 3 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1067/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1082/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
