ICCJ. Decizia nr. 1126/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1126/2006
Dosar nr. 3920/2005
nr. 16050/1/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 septembrie 2005, reclamanta Ş.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 193 din 22 iunie 2005 şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 272/CA din 24 octombrie 2005, a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a prezentat dovezi în sensul celor susţinute în cerere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta Ş.M., susţinând că greşit instanţa de fond a respins cererea sa, întrucât a prezentat suficiente dovezi în susţinerea acesteia.
Recursul este nefondat.
Prin acţiune, reclamanta a solicitat recunoaşterea calităţii de refugiat, motivând că dispoziţiile Legii nr. 189/2000 nu exclud copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor.
Examinând actele depuse la dosar, prima instanţă corect a reţinut că reclamanta nu s-a aflat în situaţia prezentată în acţiune, întrucât din certificatul de naştere, rezultă că aceasta s-a născut la 1 martie 1935.
Pe de altă parte, în cererea de recurs, reclamanta a susţinut că în anul 1941 avea vârsta de 6 ani şi s-a refugiat, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, precizând că perioada pretinsului refugiu a fost 15 martie 1941 - 16 iunie 1944.
Nici faţă de această susţinere nu se poate reţine în favoarea recurentei-reclamante, calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, deoarece nu a prezentat acte cu care să facă dovada refugiului.
Mai mult, actele depuse la dosarul instanţei de fond, la care face referire recurenta-reclamantă, sunt insuficiente, având în vedere că între declaraţiile martorilor există neconcordanţe cu privire la perioada pretinsului refugiu şi nu există alte înscrisuri care că confirme cele susţinute.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.M. împotriva sentinţei civile nr. 272/CA din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1125/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1127/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
