ICCJ. Decizia nr. 1203/2006. Contencios. Refuz executare sentinţă civilă. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1203/2006
Dosar nr. 1897/2005
nr. 7979/1/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune în contencios administrativ, reclamanţii G.V. şi G.C. au chemat în judecată pârâţii R.I. şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând ca instanţa să constate că aceştia au încălcat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 29/1990, în sensul că nu au pus în executare sentinţa civilă nr. 2936 din 2 iulie 2003, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, învestită cu formulă executorie.
Prin sentinţa nr. 291/F din 2 decembrie 2003, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus amendarea pârâtului R.I., cu câte 500 lei pe zi de întârziere, începând cu 2 iulie 2003 şi până la executarea efectivă a hotărârii, precum şi obligarea ambilor pârâţi, în solidar, la plata unor daune de întârziere, de câte 1.000.000 lei pe zi, începând cu 2 iulie 2003 şi până la executarea definitivă a hotărârii.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate au declarat recurs, R.I. şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Printr-o cerere separată, înregistrată la Curtea de Apel Braşov, G.V. şi G.C. au cerut învestirea cu formulă executorie a sentinţei nr. 291/2003, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din 6 mai 2004, cu motivarea că împotriva sentinţei s-a exercitat calea de atac a recursului, recurs care este suspensiv de executare.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, G.V. şi G.C., susţinând că sentinţa nr. 291/2003 este şi definitivă şi executorie, emisă în baza prevederilor art. 16 din Legea nr. 29/1990.
Prin Decizia nr. 3520 din 3 iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile declarate de R.I. şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 291/F din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a fi pronunţată această soluţie, instanţa a reţinut că din compunerea dispoziţiilor din sentinţa civilă nr. 2936/2003, cu răspunsul trimis petiţionarilor, prin adresa nr. 711080/A/2003, se poate constata că obligaţiile stabilite în sarcina Ministerului Administraţiei şi Internelor au fost îndeplinite de acesta, prin adresa nr. 711080/A/2003 şi în acest fel, respectiva sentinţă a fost pusă în executare.
Recursul declarat de reclamanţii G.V. şi G.C. împotriva încheierii din 6 mai 2004 a fost respins ca nefondat, avându-se în vedere că împotriva sentinţei nr. 291/F din 2 decembrie 2003 se declarase recurs de către pârâţii R.I. şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, recurs ce era suspensiv de executare.
Împotriva deciziei nr. 3520 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au formulat cerere de revizuire, în termenul legal, reclamanţii G.V. şi G.C., prin mandatar V.G., prin care s-a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2 şi 5 Cod C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei atacate şi respingerea recursurilor declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi R.I. împotriva sentinţei nr. 291/F din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Au învederat revizuenţii, prin motivele cererii, că prin Decizia instanţei de recurs atacată, a avut loc o nepronunţare asupra unor lucruri cerute şi o pronunţare asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în sensul că instanţa de recurs, prin hotărârea sa asupra fondului, nu s-a pronunţat asupra modului cum au fost puse în executare de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, dispoziţiile din sentinţa irevocabilă şi executorie nr. 2936 din 2 iulie 2003 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, învestită cu formulă executorie la 13 august 2003, respectiv a omis să analizeze elementele esenţiale din petitul cererii de chemare în judecată şi nu a răspuns la cererea privind constatarea nepunerii în executare a sentinţei irevocabile, atâta vreme, cât cele două dispoziţii la care Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost obligat să le pună în execuţie, nu au fost analizate, aşa cum au fost formulate prin sentinţă, ci cu omisiuni care au schimbat fondul cererilor.
Au mai arătat revizuenţii, că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, atunci când a precizat că „prin adresa Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 711080/A din 5 august 2003 s-a răspuns la cele trei probleme prevăzute în dispozitivul sentinţei, ca o obligaţie pentru minister", întrucât nici în dispozitivul sentinţei irevocabile şi nici în cererea de informaţii conform Legii nr. 544/2001, nu s-a făcut vreo referire la persoanele din Aeroportul Otopeni şi cu atât mai mult, la intenţiile Ministerului Administraţiei şi Internelor, de a elabora noi acte normative, mai ales că dispoziţiile din sentinţă erau punctuale şi referitoare la reglementări existente deja în legislaţia română, şi nu la intenţiile Ministerului Administraţiei şi Internelor de viitor.
Revizuenţii au mai precizat că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cererii lor de anulare a recursului declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, justificat de faptul că acesta a fost semnat de către o persoană lipsită de calitate, respectiv de către directorul general al Direcţiei Juridice a ministerului, în loc de ministru.
Cererea de revizuire a deciziei nr. 3520 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, formulată de revizuenţii G.V. şi G.C., este nefondată şi va fi respinsă pentru considerentele ce urmează.
Potrivit prevederilor art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ., invocate de revizuenţi, ca temei juridic al cererii, revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (pct. 2), respectiv dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea instanţei pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere (pct. 5).
În ceea ce priveşte primul temei de revizuire invocat de reclamanţi, se reţine că acesta nu este întemeiat, întrucât instanţa de recurs, prin Decizia nr. 3520 din 3 iunie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu s-a pronunţat asupra unor lucruri necerute şi nici nu a omis să se pronunţe asupra unor lucru solicitate, atâta timp, cât a dispus casarea hotărârii instanţei de fond şi respingerea în întregime a acţiunii reclamanţilor, formulată în contradictoriu cu pârâţii R.I. şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu motivarea că dispoziţiile din sentinţa civilă nr. 2936/2003 a Tribunalului Braşov au fost aduse la îndeplinire prin adresa nr. 711080/A/2003 a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Nu este întemeiat nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care presupune existenţa la data pronunţării hotărârii, a unor înscrisuri reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare asimilată forţei majore, justificat de împrejurarea că, atât adresa nr. 15/2005/66493, a Ministerului Justiţiei - Comisia de analiză privind încălcarea dreptului de acces la informaţiile de interes public, cât şi răspunsul şefului secţiei consulare din cadrul Ambasadei României din Germania, au fost emise ulterior pronunţării deciziei atacate.
În aceste condiţii, nefiind întrunite prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ., urmează a fi respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 3520 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, formulată de revizuenţii G.V. şi G.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de G.V. şi de G.C. împotriva deciziei nr. 3520 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1200/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1206/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de... → |
|---|
