ICCJ. Decizia nr. 127/2006. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 127/2006
Dosar nr. 2482/2005
nr. 10312/1/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2225/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat recursul declarat de D.E. împotriva sentinţei nr. 136 din 4 aprilie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca netimbrat şi a constatat nule, recursurile declarate de SC E.F. SRL Craiova şi de C.A.S. Dolj, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa supremă a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată şi a art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 şi a dispus anularea recursului, ca netimbrat privind pe D.E. Referitor la recursurile declarate de SC E.F. SRL Craiova şi C.A.S. Dolj, acestea au fost constatate ca fiind nule, conform art. 302 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, fondată pe dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., C.A.S. Dolj.
S-a apreciat că recursul a fost expediat către Curtea de Apel Craiova, conform recomandatei nr. R1461 din 29 iulie 2003, iar la 30 iulie 2003, Curtea de Apel Craiova ar fi confirmat primirea recursului.
S-a mai apreciat că de fapt, curtea de apel este în culpă, întrucât nu a ataşat acest recurs în dosarul nr. 34/A/2003.
Contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Art. 318 C. proc. civ., priveşte hotărârile instanţei de recurs care mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanţa, respingând recursul, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare ori casare.
În speţă, recursul C.A.S. a fost constatat nul, întrucât acesta a fost depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi nu la Curtea de Apel Craiova, conform dispoziţiilor art. 302 C. proc. civ.
Susţinerea contestatoarei, în sensul că ar fi depus acest recurs, prin poştă, la curtea de apel, nu poate fi primită, atâta vreme, cât la solicitarea instanţei de recurs, referitor la acest incident, Curtea de Apel Craiova a răspuns prin adresa nr. 2113/2005, în sensul că din verificările efectuate la arhiva curţii de apel, rezultă că a fost înregistrat doar un singur recurs împotriva sentinţei civile nr. 136/2003, acela al numitei D.E.
Mai spune curtea de apel în aceeaşi adresă că, C.A.S. Dolj nu a formulat recurs împotriva acestei sentinţe.
Faţă de această adresă şi de dispoziţiile imperative ale art. 302 C. proc. civ., în mod corect instanţa supremă a constatat nul, recursul contestatoarei de faţă.
Având în vedere aceste considerente şi prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de C.A.S., nefiind întrunite cerinţele textelor de lege pe care s-a întemeiat cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.A.S. Dolj împotriva deciziei nr. 2225 din 5 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 126/2006. Contencios. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 129/2006. Contencios. Revizuire. Revizuire → |
|---|
