ICCJ. Decizia nr. 1315/2006. Contencios. Recurs la declinare de competenţă ( reevaluare obligaţii bugetare). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1315/2006
Dosar nr. 3005/2005
12400/1/2005
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 97/F din 14 septembrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, a admis excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta SC S. SA Braşov, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi A.V.A.S., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
În motivarea sentinţei se reţine că obiectul acţiunii modificate şi completate îl constituie obligarea pârâtelor la restructurarea volumului obligaţiilor bugetare restante ale societăţii reclamante, conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 137/2002, ale OUG nr. 26/2004 şi ale Legii nr. 442/2004 şi emiterea de către pârâte, a actelor adiţionale la ordinele comune eliberate în anul 2003, obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, să-i emită certificatul de obligaţii bugetare, suspendarea executării silite pentru debitele restante anterioare datei de 1 noiembrie 2004, obligarea pârâtelor la cuantificarea ajutorului de stat potrivit legii şi obligarea pârâtelor la daune cominatorii până la executarea obligaţiilor ce le revin.
Se precizează că reclamanta s-a privatizat în anul 2002, conform contractului de privatizare nr. CBV/16 din 16 septembrie 2002, aspect ce rezultă şi din cuprinsul ordinelor comune emise de pârâte, iar acţiunea are ca temei art. 18 din Legea nr. 137/2002. Potrivit art. 40 alin. (1) din legea menţionată, cererile întemeiate pe această lege, prin care partea doreşte să-şi valorifice un drept conferit de legea privatizării, în speţă înlesniri la plata obligaţiilor bugetare prin încheierea de acte adiţionale, sunt de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, reclamanta SC S. SA, menţinând că hotărârea este netemeinică şi nelegală, instanţa de fond calificând în mod greşit acţiunea.
Recurenţa-reclamantă susţine că ordinele comune au devenit caduce, caducitate ce rezultă din dispoziţiile art. 314 din Legea nr. 442/2004 şi ale OG nr. 53/2003 şi implică soluţionarea situaţiei obligaţional - bugetare a societăţii, în baza acestor prevederi legale, prin emiterea unor noi ordine comune privind recunoaşterea de scutiri sau eşalonări, ori acte adiţionale la vechile ordine; aceste acte reprezintă acte administrativ-fiscale, date în aplicarea legilor menţionate, competenţa de soluţionare a cauzei revenind instanţei de contencios administrativ.
În drept au fost invocate art. 304 pct. 7, 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recursul este întemeiat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta-recurentă SC S. SA a solicitat, în contradictoriu cu A.V.A.S., Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, „obligarea în solidar a pârâtelor 1 şi 2 , respectiv a Ministerului de Finanţe şi A.V.A.S., la restructurarea volumului obligaţiilor bugetare restante ale societăţii noastre, conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 137/2002, combinate cu prevederile OUG nr. 26/2002, astfel cum aceasta a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 442/2004, art. 314 şi prevederile legale corespunzătoare la care acestea fac trimitere, respectiv prevederile incidente din OG nr. 53/2003, aprobată prin Legea nr. 498/2004;
- radierea obligaţiilor bugetare scutite la plată;
- emiterea consecutivă, pe această nouă bază obligaţională a actelor adiţionale la Ordinele comune nr. 159/428 din 10 septembrie 2003, al A.V.A.S. şi M.M.S.S.F.; nr. 35/206 din 23 aprilie 2003, al A.V.A.S, şi C.N.A.S. şi nr. 207/1473 din 28 octombrie 2003 al A.V.A.S. şi Ministerului Finanţelor Publice, având ca obiect numai acele obligaţii bugetare ce eventual mai rămân în fiinţă."
- „încetarea oricăror urmăriri şi executări silite pentru debitele restante anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 442/2004, până la clarificarea şi definitivarea situaţiei legale a acestora."
- „obligarea pârâtelor 1 şi 2 la individualizarea, cuantificarea şi operaţionalizarea ajutorului de stat la care suntem îndreptăţiţi, potrivit legii."
Faţă de obiectul acţiunii, astfel cum a fost menţionat, rezultă că actul pe care recurenta-reclamantă l-a solicitat a fi emis de către intimatele-pârâte, în vederea acordării înlesnirilor la plată stabilite prin Legea nr. 137/2002, OUG nr. 26/2004, aprobată şi modificată prin Legea nr. 442/2004, nu are natura juridică a unui act administrativ, deoarece reclamanta fiind o societate privatizată, A.V.A.S. şi Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov nu acordă asemenea înlesniri în calitate de autorităţi ale administraţiei publice, ci în calitate de creditori; între A.V.A.S. şi societatea privatizată, raporturile juridice sunt comerciale.
Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, prevede la art. 40, o competenţă materială specială pentru soluţionarea cererilor întemeiate pe această lege, respectiv competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, faţă de sediul pârâtei A.V.A.S., aceasta a fost în mod corect stabilită în favoarea Tribunalului Bucureşti, conform art. 5 C. proc. civ.
Pentru considerentele menţionate, Curtea apreciază că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar cu referire la art. 304 pct. 7, 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 97/F din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1314/2006. Contencios. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1318/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
