ICCJ. Decizia nr. 1310/2006. Contencios. Constatare încălcare art. 26 din Legea 51 / 1995 privind exercitarea profesiei de avocat. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1310/2006
Dosar nr. 2570/2004
nr. 10.056/1/2004
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2101 din 10 decembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată reclamanta M.A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Bucureşti.
În motivarea sentinţei se reţine că prin acţiunea înregistrată la 17 martie 1999, reclamanta M.A., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Baroul Bucureşti şi Uniunea Avocaţilor din România, a solicitat ca, în temeiul Legii nr. 29/1990, să se constate încălcarea art. 26 din Legea nr. 51/1995, prin împiedicarea sa să candideze la demnitatea de decan sau consilier, să se constate nulitatea procesului-verbal nr. 970 din 25 februarie 1999, întrucât legea nu prevede înfiinţarea unei comisii de validare, să se constate nulitatea deciziei nr. 805 din 2 martie 1999, întrucât, în conformitate cu art. 127 din Statut, Consiliul baroului adoptă hotărâri şi dă avize, iar nu decizie, să se constate încălcarea art. 122 alin. (4) din Statut, în sensul că nu s-a supus la vot completarea ordinii de zi, cu propunerea rezoluţiei depusă de reclamantă, să se dispună obligarea vechiului consiliu al baroului să convoace o nouă adunare generală, cu respectarea prevederilor legale, să se constate nulitatea adunării generale din 6 martie 1999, pentru vicii de formă şi de fond, să se constate că toate măsurile (rezoluţiile) adoptate de adunarea generală din 6 martie 1999, sunt nule, să se constate că decanul şi consiliul baroului au încălcat art. 20 din Legea nr. 51/1995, precum şi art. 73 şi 74 din Statut, întrucât nu au întocmit şi nu au dat publicităţii Tabloul avocaţilor, să se constate că din cei aproximativ 2.700 de avocaţi ai baroului, aproximativ 1500 sunt pensionarii, fiind radiaţi de drept din Tabloul avocaţilor, conform art. 23 lit. c) din Legea nr. 51/1995, să se constate că, la data acţiunii, Baroul Bucureşti funcţionează cu o conducere aflată complet în afara legii, să se constate că Uniunea Avocaţilor din România, deşi a cunoscut aceste aspecte de încălcare a legii, nu a sancţionat persoanele vinovate, în temeiul art. 65 şi 66 din Legea nr. 51/1995.
Instanţa de fond a apreciat că faţă de 6 martie 1999, când au avut loc alegerile în Baroul Bucureşti, la care se referă cererile reclamantei, pe parcursul judecării cauzei, au avut loc alte alegeri în martie 2003, când reclamanta putea să-şi valorifice drepturile invocate, de a candida pentru funcţiile de conducere în cadrul Baroului Bucureşti, astfel că interesul, ca element al acţiunii civile, nu mai este actual în ceea ce o priveşte pe reclamantă.
Totodată, s-a reţinut că nu există elemente de nelegalitate a actelor atacate, adunarea generală din 6 martie 1999 desfăşurându-se cu respectarea Regulamentului de organizare, pregătire şi desfăşurare a Adunării generale elective a Baroului Bucureşti, înregistrat cu nr. 3239 din 5 iunie 1995, şi a deciziei nr. 1 din 3 februarie 1999, emisă de Decanul Baroului Bucureşti, acte ce nu au fost contestate, neputându-se reţine că reclamantei i-a fost încălcat vreun drept prevăzut de lege, în speţă de Legea nr. 51/1995.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, M.A., invocând următoarele motive:
- motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în sensul că în mod nejustificat nu a administrat dovezile în cauză, pentru a-i proteja pe pârâţi, nerespectând, astfel, dispoziţiile art. 167 şi urm. C. proc. civ.;
- motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa respingând global toate capetele de cerere;
- motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arătându-se că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, în sensul că a reţinut doar unul din capetele acţiunii, acela de a candida la alegerile din 6 martie 1999, pentru funcţiile de conducere din Baroul Bucureşti, fără a analiza celelalte capete de cerere;
- motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., respectiv instanţa le-a acordat pârâţilor, mai mult decât s-a cerut, reţinând în motivare că reclamanta putea să-şi valorifice drepturile de a candida pentru funcţiile de conducere în cadrul Baroului Bucureşti, în anul 2003, o astfel de susţinere nefiind făcută nici de către pârâţi;
- motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, în sensul că se reţine ca fiind legal, Regulamentul nr. 3239 din 5 iunie 1995, în baza căruia s-a desfăşurat adunarea generală din 6 martie 1999, deşi adoptarea unui astfel de regulament nu era prevăzută de Legea nr. 51/1995.
La termenul din 18 aprilie 2006, recurenta a solicitat Curţii, să ia act de retragerea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 2101 din 10 decembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi de renunţarea la judecata acţiunii, ce a format obiectul dosarului nr. 1615/2003, al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, deoarece pârâţii împotriva cărora a formulat cerere de chemare în judecată (Baroul Bucureşti şi Uniunea Avocaţilor din România), nu au o existenţă legală, nefiind trecute în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial.
Pârâţii-intimaţi s-au opus admiterii acestei cereri, astfel că în baza art. 246 alin. (4) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că părţile au intrat în dezbaterea fondului, Curtea va respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă, pentru lipsa acordului pârâţilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Curtea reţine că recursul este neîntemeiat.
Astfel, cu privire la primul motiv de recurs se constată că instanţa a dispus măsurile procedurale legate de administrarea probelor încuviinţate prin încheierea din 18 iunie 2003, pârâta Uniunea Avocaţilor din România comunicând răspunsul său la interogatoriu şi arătând că nu deţine înscrisuri cu privire la adunarea generală din 6 martie 1999; recurenta nu indică prevederile procedurale încălcate de instanţa de fond, în legătură cu administrarea probelor, menţionând cu titlul general art. 167 şi urm. C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanţa de fond a analizat atât capele de cerere, cât şi apărările reclamantei, arătând că nu s-a dovedit nici o încălcare a legii în legătură cu alegerile din 6 martie 1999 şi că toate capetele de cerere formulate de reclamantă, se subsumează anulării acestei adunări generale şi aprobării cererii sale de a candida pentru funcţiile de conducere de la acea dată. Curtea reţine că sarcina probei revenea reclamantei, iar în condiţiile în care aceasta nu a făcut dovezi cu privire la nici unul din capetele de cerere, instanţa de fond a respins în mod corect acţiunea în totalitate, ca neîntemeiată. Argumentele primei instanţe au fost comune tuturor capetelor de cerere, respectiv caracterul legal al actelor atacate şi inexistenţa unui interes actual la baza acţiunii în anularea alegerilor din anul 1999, din moment ce în anul 2003 s-au organizat noi alegeri.
De asemenea, este neîntemeiată susţinerea recurentei, că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), menţionându-se în cuprinsul hotărârii că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea tuturor hotărârilor şi actelor adoptate în adunarea generală din 6 martie 1999, nu numai a actelor privind alegerile desfăşurate la acea dată.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu poate fi admis de curte, deoarece instanţa de fond, pronunţând o soluţie de respingere a acţiunii, ca neîntemeiată, nu „a dat mai mult decât s-a cerut pârâţilor".
În fine, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este, de asemenea, neîntemeiat, instanţa de fond reţinând în mod corect că Regulamentul nr. 3239 din 5 iunie 1995, în baza căruia s-a desfăşurat adunarea generală din 6 martie 1999, este un act administrativ legal. Într-adevăr, susţinerea recurentei, în sensul că regulamentul menţionat este nelegal, pentru simplul fapt că Legea nr. 51/1995, nu prevede adoptarea, nu poate fi primită, deoarece activitatea de punere în executare a legilor (activitatea administrativă), presupune inclusiv adoptarea de regulamente. În speţă, nu a rezultat că prin conţinutul său, Regulamentul nr. 3239 din 5 iunie 1995 este nelegal.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9, coroborate cu art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea recurentei M.A., în sensul de a se lua act de retragerea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 2101 din 10 decembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi de renunţare la judecata acţiunii ce a format obiectul dosarului nr. 1615/2003 al Curţii de Apel Bucureşti, potrivit art. 246 alin. (4) C. proc. civ.
Respinge recursul declarat de reclamanta M.A., formulat împotriva sentinţei civile nr. 2101 din 10 decembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta M.A., la 1000 RON cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât Baroul Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1309/2006. Contencios. Comunicare informaţii... | ICCJ. Decizia nr. 1313/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
