ICCJ. Decizia nr. 1309/2006. Contencios. Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1309/2006
Dosar nr. 4043/2005
nr. 30126/1/2005
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 120 din 24 octombrie 2005, a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul nr. 4001/2005, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea întemeiată pe Legea nr. 544/2001, numitului A.M., având ca obiect obligarea pârâtului Guvernul României, de a-i comunica data certă la care soluţiile justiţiei vor deveni coerente, raţionale şi previzibile, precum şi obligarea aceluiaşi pârât, la 2.000.000. lei pe zi de întârziere, în comunicarea informaţiei de interes public solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că informaţia solicitată de reclamant, de la Guvernul României, priveşte activitatea judiciară, iar nu activitatea pârâtului, astfel cum prevede art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, când defineşte „informaţia de interes public".
A apreciat instanţa, că informaţia solicitată de reclamant nu poate avea caracter cert, în condiţiile în care „coerenţa raţională şi previzibilitatea" soluţiilor instanţelor depind de aprecierea exclusivă a reclamantului, nemulţumit de soluţiile date în cauzele în care el a fost parte.
A constatat instanţa că Guvernul, prin HG 232/2005, de aprobare a strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007 şi a Planului de acţiune pentru implementarea acestei strategii, a avut ca premisă, realizarea unui sistem judiciar credibil şi eficient.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă, reclamantul, cererea fiind legal scutită de plată.
În motivare se arată.
- că informaţia solicitată este pendinte de pârât care, în procesul de legiferare, are un rol principal, având iniţiativa legislativă prin ministerele de resort;
- că reclamantul are un interes personal în a-i fi soluţionate raţional cauzele, dar legea nu se aplică unitar, iar sistemul judiciar funcţionează arbitrar;
- că HG 232/2005, Strategia şi planul de aplicare a ei conţin referiri tangenţiale la informaţia solicitată de reclamant, fără a preciza vreun termen; ca urmare, drepturile pe care el le are, sunt supuse prescripţiei penale şi civile, deopotrivă;
- că instanţa nu a analizat argumentele acţiunii, astfel cum au fost formulate, deducând că obligaţia pârâtei nu ar exista, ceea ce reprezintă o denegare de dreptate.
Recurentul invocă în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., iar prin concluziile scrise şi pct. 5 al aceluiaşi articol, precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. (1) şi ale art. 107 din acelaşi cod, întrucât pârâtul nu a fost legal citat la data judecăţii în fond (24 octombrie 2005).
Recursul nu se fondează.
1. Asupra excepţiei invocate pe temeiul art. 304 pct. 5, pentru nelegala citare a pârâtului, în principiu, ea poate fi invocată numai de către persoana care a fost vătămată prin omisiunea de a fi citată, efectul fiind lipsirea acesteia de dreptul de a se apăra. În fond, în speţă, Guvernul a fost legal citat, iar prin întâmpinarea trimisă pentru un termen anterior a solicitat judecata în lipsă.
2. Asupra motivelor de recurs invocate sub incidenţa art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., se constată că nici una dintre cauzele de modificare a sentinţei prevăzute de aceste texte nu se regăseşte în considerentele celei atacate.
Legea nr. 544/2001 a fost edictată în aplicarea art. 31 din Constituţia României privind dreptul la informaţie.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că informaţia solicitată de reclamant nu este o „informaţie de interes public", în sensul strict dat de art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, întrucât nu priveşte „activităţile" autorităţii chemate în judecată şi nici nu „rezultă din activităţile" acesteia.
Conform art. 102 alin. (1) din Constituţie, Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
Iar potrivit art. 108 din Constituţie, Guvernul adoptă hotărâri care se emit pentru organizarea executării legilor.
Conform art. 1 alin. (4) din Constituţie, Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a stabilit că obligaţia pe care reclamantul o invocă privitor la Guvern, nu există, întrucât acesta nu are dreptul şi cu atât mai puţin, obligaţia de a controla activitatea justiţiei.
În fond, ceea ce solicită reclamantul, nu este o „informaţie", nici chiar în sensul comun al termenului.
Prin cerere, el interpelează Guvernul pe calea unei acţiuni judiciare, referitor la activitatea justiţiei, ca „serviciu public". Pur retorică, întrebarea sa este doar un pretext ca reclamantul însuşi să formuleze o critică a sistemului judiciar.
În motivarea recursului, acest discurs este reluat, dat fiind că el nu poate fonda admiterea cererii, întrucât argumentarea se situează în domeniul filozofiei juridice, fiind străină atât cadrului juridic invocat în acţiune - Legea nr. 544/2001, cât şi motivelor de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.M. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 24 octombrie 2005, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1305/2006. Contencios. Anulare decizie şi act... | ICCJ. Decizia nr. 1310/2006. Contencios. Constatare încălcare... → |
|---|
