ICCJ. Decizia nr. 155/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 155/2006
Dosar nr. 3094/2005
nr. 12.755/1//2005
Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 mai 2005, reclamantul M.S. a chemat în judecată Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor (numită prin HG nr. 968/2004) din cadrul Primăriei comunei Sântămarie Orlea şi SC H. SA, solicitând anularea hotărârii nr. 1253 din 16 mai 2005, emisă de prima pârâtă, stabilirea exactă a suprafeţelor expropriate, daune materiale şi daune morale, precum şi plata cheltuielilor efectuate cu exproprierea şi la instanţa de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că prima pârâtă nu a fost interesată să stabilească exact suprafeţele de teren propuse pentru expropriere, nu a ţinut cont că unele terenuri se aflau în perimetrul construibil, nu a avut în vedere raportul de expertiză, a prezentat o ofertă mică pentru valoarea terenului şi nu a vrut să rezolve fondul exproprierii.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 188 din 5 august 2005, a admis acţiunea, în sensul că a anulat procesul-verbal şi hotărârea din 12 mai 2005, cu privire la reclamant şi a obligat Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor, să emită o nouă hotărâre motivată.
Instanţa reţine că hotărârea contestată nu este motivată cu privire la întâmpinarea reclamantului, şi anume, nu se arată suprafaţa de teren propusă, spre expropriere, de la reclamat, amplasarea acesteia în intravilan sau extravilan şi ramul de cultură, precum şi valoarea ofertei expropriatorului pe metru pătrat de teren, ceea ce e de natură să ducă la anularea hotărârii şi obligarea la emiterea unei noi hotărâri motivate corespunzător.
În ce priveşte daunele solicitate de reclamant, reţine că pârâta Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor nu are o asemenea competenţă, astfel că nici instanţa nu se poate pronunţa asupra acestui capăt de cerere.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta SC H. SA Bucureşti, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 - 10 C. proc. civ.
Susţine că instanţa trebuia să analizeze oferta de expropriere, iar în condiţiile altor pretenţii argumentate trebuia să se pronunţe asupra acestora.
Arată că s-au parcurs toate etapele exproprierii, inclusiv cea finală a ofertei de preţ, care a fost propusă de către expertul evaluator şi validată de către Comisia guvernamentală constituită prin HG nr. 968/2004, foarte avantajoasă pentru proprietarii terenurilor expropriate.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, „Comisia analizează documentele prezentate, ascultând pe cei interesaţi, putând cere informaţii şi date suplimentare, la solicitarea celor care i s-au adresat sau din oficiu. Oferta expropriatorului, pretenţiile proprietarilor şi ale titularilor altor drepturi reale, precum şi susţinerile acestora se vor formula şi se va depune în scris, consemnându-se într-un proces-verbal".
De asemenea, art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că „În urma deliberării, comisia poate să accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge şi va consemna aceasta într-o hotărâre motivată".
Din cuprinsul hotărârii contestate în prezenta cauză rezultă că motivarea acesteia este sumară, contrar prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 şi că menţiunea din hotărâre că procesul-verbal încheiat în şedinţa din 12 mai 2005, este anexă şi face parte integrantă din hotărâre, nu este suficientă pentru a suplini motivarea sumară a acesteia, deoarece şi procesul-verbal cuprinde menţiuni insuficiente.
Nici hotărârea şi nici procesul-verbal nu fac referire la întâmpinarea intimatului, prin arătarea suprafeţei de teren propusă spre expropriere, amplasarea acesteia în intravilan sau în extravilan şi ramul de cultură, cum corect reţine şi instanţa de fond.
Deoarece se constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, urmează ca în baza prevederilor art. 299 şi 312 C. proc. civ., să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC H. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 188 din 5 august 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 157/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
