ICCJ. Decizia nr. 16/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 16/2006
Dosar nr. 3182/2005
nr. 13.106/1/2005
Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta D.O. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă.
În motivarea cererii a arătat faptul că, deşi i s-a recunoscut faptul că este beneficiară a Legii nr. 189/2000, nu i s-a stabilit corect perioada refugiului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1198 din 21 iunie 2005, a admis acţiunea formulată, motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, reclamanta a fost refugiată cu familia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând soluţia pronunţată, ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond a dat o greşită interpretare probelor administrate, nerezultând din actele dosarului, perioada de refugiu reţinută.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat, recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul, din motive etnice, iar în conformitate cu dispoziţia prevăzută de art. 1 lit. c) teza I din Legea nr. 118/2000, se încadrează în dispoziţia legală, cei care au fost strămutaţi într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, urmând ca perioada cuprinsă între 15 martie 1944 - 6 martie 1945 să fie perioada refugiului.
Pentru aceste considerente, soluţia instanţei de fond va fi menţinută şi, pe cale de consecinţă, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1198 din 21 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 158/2006. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 160/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
