ICCJ. Decizia nr. 157/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 157/2006
Dosar nr. 3136/2005
nr. 12922/1/2005
Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 28 iunie 2005, reclamanta M.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 16920 din 18 martie 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 508 din 8 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.I. şi a dispus anularea hotărârii nr. 16920 din 18 martie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 15 octombrie 1941 - 15 noiembrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că părăsirea domiciliului familiei reclamantei a fost determinată de presiunile etnice care se exercitau asupra românilor de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj care a motivat că aşa zisul refugiu a avut loc în luna octombrie 1941, din localitatea Vişag, judeţul Cluj, localitate aflată sub administraţia Statului român, schimbul de domiciliu nefiind urmare a persecuţiei etnice.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că părăsirea domiciliului familiei reclamantei a fost determinată de presiunile etnice care se exercitau asupra românilor de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de Viena.
În situaţia concretă se poate stabili că motivul părăsirii domiciliului a fost de natură etnică, întrucât în urma ocupării Ardealului de Nord, populaţia rămasă acolo a fost integrată Statului maghiar.
Esenţial în speţă este faptul că reclamanta a fost nevoită să părăsească împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu şi a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forţate a familiei sale.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 508 din 8 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 155/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 158/2006. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
