ICCJ. Decizia nr. 152/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 152/2006
Dosar nr. 3051/2005
nr. 12584/1/2005
Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 15 martie 2005, reclamantul S.S. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi a solicitat anularea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, prin care s-a dispus reîncadrarea sa în funcţia de inspector principal, potrivit art. 6 din OUG nr. 92/2004, să fie obligată Autoritatea Naţională a Vămilor să emită ordin prin care salarizarea sa să se efectueze potrivit funcţiei publice şi gradului profesional, astfel cum a fost stabilit potrivit Legii nr. 161/2003 şi obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, la repunerea în situaţia anterioară emiterii actului administrativ atacat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că reîncadrarea funcţionarilor publici presupune trecerea de la un sistem de funcţii, la altul unitar pentru toţi funcţionarii publici şi s-a efectuat la data de 15 iulie 2003, în temeiul Legii nr. 161/2003. Art. 6 şi 7 ale OUG nr. 92/2004 ar fi trebuit aplicate doar în cadrul instituţiilor sau autorităţilor publice care nu au efectuat reîncadrarea funcţionarilor publici potrivit Legii nr. 161/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 1260 din 27 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul S.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că autoritatea vamală a pus în aplicare OUG nr. 92/2004 care dispune o nouă reîncadrare pentru toţi funcţionarii publici salarizaţi conform OUG nr. 82/2004, emiţând în acest sens Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005. OUG nr. 92/2004 (art. 6, 7 şi 37), act normativ cu putere de lege, reglementează „drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005", deci acţiunea sa în timp este prevăzută pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005, iar dispoziţiile sale nu disting între diferite categorii de funcţionari publici, după cum aceştia au fost sau nu reîncadraţi în baza Legii nr. 161/2003.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, S.S. care a motivat, în esenţă, că Decizia Autorităţii Naţionale a Vămilor, de a proceda la reîncadrarea reclamantului în funcţia de inspector principal, constituie o modificare unilaterală a funcţiei publice deţinute de către acesta, în sensul trecerii într-o funcţie publică inferioară, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 75 şi urm. şi art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999, întrucât trecerea sa într-o funcţie inferioară se face în baza unei sancţiuni, în urma săvârşirii unei abateri disciplinare.
Recursul este nefondat.
Prin apariţia OUG nr. 92/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, autoritatea vamală a pus în aplicare acest act normativ care dispune o nouă reîncadrare pentru toţi funcţionarii publici salarizaţi conform cu OUG nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, emiţând în acest sens Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005.
OUG nr. 92/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, reglementează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici numiţi în temeiul Legii nr. 188/1999 şi salarizaţi conform OUG nr. 82/2004, pentru anul 2005.
În consecinţă, OUG nr. 92/2004, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2005, se aplică tuturor funcţionarilor publici, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 6 şi 7.
Recurentul-reclamant este funcţionar public numit în temeiul Legii nr. 188/1999 şi a fost salarizat conform OUG nr. 82/2004, aşa cum rezultă din copia carnetului de muncă la poziţia 75.
Prin Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005 s-a dispus că, începând cu 1 ianuarie 2005, funcţionarii publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor se reîncadrează în funcţiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei care face parte integrantă din ordin.
Potrivit anexei, recurentul-reclamant a fost reîncadrat în funcţia publică de execuţie inspector clasa I, gradul profesional principal, treapta 1.
Prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, pronunţată de Curtea Constituţională (M. Of. nr. 586/7.VII.2005), a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005.
Această decizie este definitivă şi general obligatorie.
În executarea acestor dispoziţii legale, s-a emis Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005, prin care s-a făcut reîncadrarea recurentului-reclamant în gradul profesional principal, treapta 1.
Recurentul-reclamant a fost salarizat conform OUG nr. 82/2004, în categoria A, clasa II, gradul 1, pentru care, potrivit art. 6 alin. (6) din OUG nr. 92/2004, trebuia să fie reîncadrat în gradul profesional principal, treapta 1 de salarizare.
De asemenea, se reţine că recurentul-reclamant a reţinut în mod greşit reîncadrarea acesteia pe o funcţie inferioară celei deţinute anterior, ca o retrogradare sau ca o sancţiune, deoarece prin această ordonanţă s-a realizat o uniformizare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici.
În ceea ce priveşte încălcarea principiului neretroactivităţii invocat în mod greşit de recurentul-reclamant, se reţine că termenul de intrare în vigoare a ordonanţei de urgenţă este imperativ, neputându-se deroga de la acesta.
Ordinul nr. 69 emis în data de 26 ianuarie 2005, cu aplicabilitate de la începutul lunii, este un act administrativ, şi nu un act normativ, astfel că recurentul-reclamant greşit a apreciat că i se aplică principiul neretroactivităţii.
În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 43 din OUG nr. 92/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, susţinută în mod greşit de recurentul-reclamant, considerăm că Autoritatea Naţională a Vămilor nu poate fi sancţionată pentru nerespectarea acestuia şi nici actele administrative emise în baza art. 6-8 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă nu pot fi anulate, întrucât demersurile făcute pentru obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici au fost realizate în termen, iar termenul prevăzut de art. 43 nu poate fi unul de decădere; în sens contrar, actul normativ nu ar mai fi putut fi aplicat.
Referitor la obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, după cum se observă din actele depuse la instanţa de fond, solicitarea acestuia a fost făcută în termenul legal, prin adresa Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 74007 din 22 decembrie 2004, însă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a solicitat informaţii suplimentare prin adresa nr. 381879 din 14 ianuarie 2005, înregistrată la Autoritatea Naţională a Vămilor, cu nr. 2977 din 18 ianuarie 2005, motiv pentru care s-a revenit cu adresa nr. 2456 din 18 ianuarie 2005, înregistrată la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, cu nr. 789582 din 19 ianuarie 2005, în urma căreia s-a obţinut avizul favorabil privind reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor (avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 744 din 21 ianuarie 2005).
Având în vedere că procedura de obţinere a avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici s-a prelungit din motive obiective până la data de 21 ianuarie 2005, Ordinul nr. 72 a fost emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, la data de 26 ianuarie 2005. Dispoziţiile OUG nr. 92/2004 fiind imperative, trebuiau aplicate de la 1 ianuarie 2005, data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Referitor la susţinerile recurentului-reclamant, potrivit căreia reîncadrarea funcţionarilor publici trebuia făcută până la 23 decembrie 2004, considerăm ca sunt neîntemeiate, având în vedere că reîncadrarea şi salarizarea funcţionarilor publici s-a realizat corect, conform prevederilor art. 6, 7 şi 37 din OUG nr. 92/2004, după obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, conform prevederilor art. 43 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinţei civile nr. 1260 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 151/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 155/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
