ICCJ. Decizia nr. 1591/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1591/2006
Dosar nr. 1065/2005
nr. 4673/1/2005
Şedinţa publică din 4 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 martie 2004, reclamantul I.E. a solicitat anularea Ordinului nr. MP 280 din 15 martie 2004, emis de ministrul apărării naţionale, prin care a fost trecut în rezervă, de pe funcţia de maior, şef secţie lucrări penale în cadrul U.M. 01136 Craiova.
În motivarea acţiunii arată că ordinul a fost emis abuziv, reţinându-se nejustificat în sarcina sa, săvârşirea faptelor de dezinteres, în îndeplinirea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu şi comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale.
Mai arată nu s-a ţinut cont de către consiliul de judecată, prin propunerea adresată ministrului apărării naţionale, de apărările sale şi de rezultatele activităţilor desfăşurate anterior şi în special de împrejurarea că la ordinul expres al comandantului unităţii militare a desfăşurat unele activităţi privind repararea de autoturisme proprietate particulară, activitate ordonată în afara atribuţiilor stipulate în fişa postului, care, însă, nu a afectat îndeplinirea la timp şi de calitate a sarcinilor din planul de producţie.
Menţionează că cele mai importante reparaţii au fost efectuate la autoturismele proprietate particulară a unor cadre militare cu funcţii de mare răspundere în cadrul eşaloanelor superioare, iar încercările sale de a stopa această activitate, au întâmpinat o reacţie categorică din partea comandantului, ceea ce a creat asupra sa o stare de puternică presiune psihică, de intimidare şi constrângere psihică.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 46 din 28 ianuarie 2005, a admis acţiunea, în sensul că a anulat ordinul contestat şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că sancţiunea aplicată reclamantului este nelegală, deoarece acesta şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu, iar în afara sarcinilor prevăzute în fişa postului a exercitat şi alte sarcini din ordinul comandantului unităţii.
Mai reţine că reclamantul a recunoscut că a îndeplinit ordine ilegale date de comandantul unităţii, dar această abatere nu este atât de gravă, încât să atragă aplicarea sancţiunii celei mai grave, mai ales ţinându-se cont de repercusiunile care s-ar fi răsfrânt asupra sa, în cazul neexecutării ordinelor primite, dar şi de faptul că activitatea de ansamblu desfăşurată de reclamant în unitate a fost apreciată cu calificative de foarte bine şi excepţional.
Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a declarat recurs împotriva sentinţei, prin Direcţia Legislaţie şi Asistenţă Juridică, reprezentată de consilier juridic delegat A.D.M., susţinând că instanţa de fond a aplicat greşit legea, atunci când a respins cererea de suspendare a judecăţii, cu toate că împotriva reclamantului era pornită urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, înşelăciune şi instigare la fals intelectual în formă continuată.
De asemenea, susţine că instanţa a respins nelegal excepţia de inadmisibilitate a acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile reglementată de legea contenciosului administrativ.
În ce priveşte fondul cauzei, consideră că sentinţa este nelegală şi netemeinică, pentru că a solicitat ca instanţa să emită autorizaţie de acces la documentele cu caracter de secret de serviciu, în ce priveşte dosarele întocmite de consiliul de judecată, dar nu a emis o astfel de autorizaţie, ci a trecut la judecata cauzei în lipsa dosarului consiliului de judecată.
Menţionează că şi din procesul-verbal de şedinţă şi conţinutul hotărârii consiliului de judecată, ca şi din recunoaşterea reclamantului, rezultă caracterul grav al faptelor săvârşite de acesta şi valoarea importantă a prejudiciului stabilit de către comisia de cercetare administrativă.
Recursul va fi respins, pentru considerentul că a fost exercitat de o persoană fără calitate.
Conform prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, „Conducerea ministerelor se exercită de miniştri", iar alin. (2) din acest articol prevede că „Ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele juridice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie".
Art. 6 din OUG nr. 14/2001 stabileşte că „Ministerul Apărării Naţionale este condus şi reprezentat de ministrul apărării naţionale".
Conform dispoziţiilor art. 67 alin. (1) C. proc. civ., „Părţile pot să exercite drepturile procedurale, personal sau prin mandatar", iar art. 68 alin. (1) din acelaşi cod stabileşte că „Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată".
În raport cu dispoziţiile legale menţionate mai sus, se constată că recursul s-a promovat de către o persoană care nu avea calitatea legală în acest sens.
Cererea de recurs s-a promovat de către Direcţia Legislaţie şi Asistenţă Juridică, reprezentată de consilier juridic delegat A.D.M., pentru pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, dar nu s-a făcut dovada că şeful Direcţiei Legislaţie şi Asistenţă Juridică a avut împuternicirea din partea ministrului apărării naţionale pentru a reprezenta interesele ministerului în faţa instanţei, astfel cum se prevede în art. 65 din Instrucţiunile privind activitatea legislativă şi de asistenţă juridică în armata României, adoptate prin Ordinul nr. M 81 din 13 mai 2004, emis de ministrul apărării naţionale.
În lipsa unei astfel de împuterniciri, care să fie prezentată instanţei, delegaţia dată unui consilier juridic, de către Direcţia Legislaţie şi Asistenţă Juridică, nu are suport legal.
Astfel fiind, recursul va fi respins ca fiind promovat de o persoană fără calitate, ceea ce face ca motivele invocate prin cererea de recurs să nu se mai impună a fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 46 din 28 ianuarie2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind exercitat de o persoană fără calitate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1549/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 178/2006. Contencios. Anulare decizie a ANRC... → |
|---|
