ICCJ. Decizia nr. 1521/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1521/2006
Dosar nr. 4259/2005
nr. 30909/1/2005
Şedinţa publică din 2 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 228 din 20 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. 4094/2005, a fost admisă contestaţia numitului S.G. împotriva Ordinului nr. 240 din 16 mai 2005, emis de pârâta A.N.O.F.M., fiind anulat acest act prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu ale părţilor în temeiul art. 43 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi al art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul nu a avut o conduită dintre cele reglementate de art. 84 alin. (5) lit. b) şi că el a acţionat pentru încetarea motivului legal de incompatibilitate în termen de 10 zile.
A constatat instanţa că reclamantul a făcut dovada că, după numirea lui ca preşedinte al organizaţiei municipale Sibiu a P.S.D., la data de 25 martie 2005, a solicitat Delegaţiei Permanente a acestui partid să fie suspendat din funcţiile de conducere.
A reţinut instanţa că prin adresa nr. 24 din 4 aprilie 2005, Delegaţia a admis cererea de autosuspendare pentru perioada 4 aprilie - 1 mai 2005, dată de la care devin aplicabile dispoziţiile art. 81 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, privind suspendarea de drept a raportului de serviciu.
Ca urmare, a apreciat instanţa că A.N.O.F.M. nu putea dispune încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, care era director executiv la A.J.O.F.M. Sibiu, operând doar suspendarea acestui raport.
A mai reţinut instanţa şi un element de nelegalitate sub aspect formal, în sensul că ordinul, emis la 16 mai 2005, dispune pentru trecut încetarea raporturilor de muncă de la 1 mai 2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă, pârâta, cererea fiind legal timbrată.
În motivare se arată că ordinul anulat este un act administrativ cu caracter individual care respectă toate dispoziţiile legale în materia funcţiei publice.
Susţine recurenta că a luat cunoştinţă de starea de incompatibilitate în care se afla reclamantul, nu de la acesta, ci prin adresa nr. 3333 din 25 aprilie 2005 a Instituţiei Prefectului judeţului Sibiu şi că la 26 aprilie 2005, reclamantul a adus la cunoştinţă situaţia creată prin alegerea sa la 25 martie 2005 în conducerea P.S.D .Sibiu.
Arată recurenta că a aflat de la reclamant că din 1 mai 2005 se va încadra la Camera Deputaţilor în cadrul unui Birou Parlamentar.
Consideră recurenta că a făcut în mod corect aplicarea art. 43 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi a art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, solicitând în prealabil şi punctul de vedere al Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici care a interpretat corect ca imperativă dispoziţia Legii nr. 188/1999, privind interdicţia ca funcţionarii publici să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor politice.
Arată recurenta că reclamantul avea obligaţia de a acţiona pentru încetarea motivului legal de incompatibilitate, de la data de 25 martie 2005, în termenul prevăzut de art. 84 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 188/1999, iar cererea sa de autosuspendare adresată Delegaţiei Permanente a P.S.D. nu a înlăturat starea de incompatibilitate, pentru că normele în materia funcţiei publice nu reglementează o asemenea posibilitate.
Recursul nu se fondează.
Chiar dacă nu este expres prevăzută în normele din materia funcţiei publice, autosuspendarea pe care reclamantul a solicitat-o şi a obţinut-o de la Delegaţia Permanentă a P.S.D. Sibiu, a avut ca efect încetarea motivului de incompatibilitate pe baza căruia s-a emis ordinul, iar apoi a operat o suspendare de drept din funcţia publică.
În această situaţie, măsura încetării raportului de serviciu pe motiv de incompatibilitate este lipsită de suport legal, dar şi de temeinicie.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.O.F.M. împotriva sentinţei civile nr. 228 din 20 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului S.G., suma de 1000 RON cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1515/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1549/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
