ICCJ. Decizia nr. 1814/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1814/2006
Dosar nr. 3046/1/2006
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2005, reclamantul T.D. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, anularea în parte a Ordinului nr. 75 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă, prin care pretinde că s-a hotărât abuziv retrogradarea şi reîncadrarea sa din funcţia publică de inspector principal, în care a fost numit, în funcţia publică de inspector asistent. A mai solicitat reclamantul, obligarea pârâtei, să emită un ordin prin care salarizarea lui să se efectueze potrivit funcţiei publice şi gradului profesional, aşa cum a fost stabilit conform Legii nr. 161/2003, obligarea pârâtei la stabilirea corectă a salariului în baza OUG nr. 192/2002, la data de 15 iulie 2003, obligarea pârâtei la repunerea sa în situaţia anterioară emiterii actului administrativ atacat, prin operarea în statele de funcţii şi de personal, în cartea de muncă, precum şi restituirea diferenţei dintre salariul cuvenit, potrivit funcţiei şi gradului profesional stabilit în baza Legii nr. 161/2003 şi cel acordat potrivit gradului profesional, ca urmare a aplicării eronate a OUG nr. 192/2002, OUG nr. 82/2004 şi OUG nr. 92/2004.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că a formulat contestaţie împotriva actului administrativ menţionat, la care i s-a răspuns prin adresa nr. 8422/2005, printre altele, în sensul că la data intrării în vigoare a OUG nr. 92/2004, orice alte dispoziţii contrare se abrogă, deci şi reîncadrarea efectuată în baza Legii nr. 161/2003.
Reclamantul a subliniat că în ceea ce priveşte OUG nr. 92/2004, voinţa legiuitorului nu a fost de a se face o nouă numire şi reîncadrare a funcţionarilor publici, ci acordarea drepturilor salariale pentru anul 2005, tocmai de aceea se specifică clar în ordonanţă că se aplică funcţionarilor deja numiţi în funcţii publice, prin Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003.
În esenţă, reclamantul a considerat că s-a făcut un exces de putere, că s-a încălcat un drept constituţional, că la sfârşitul anului 2004 a fost evaluat potrivit fişei de evaluare pe funcţia de inspector principal, dar că la data de 15 iulie 2003, data la care a fost numit în această funcţie, nu a beneficiat de drepturile salariale aferente, deci trebuia să i se aplice grila de salarizare corespunzătoare. S-a mai învederat faptul că pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor avea obligaţia să efectueze reîncadrarea şi să stabilească salarizarea funcţionarilor publici până la 23 decembrie 2004 sau cel mai târziu 1 ianuarie 2005 şi s-a subliniat că art. 6 şi 7 ale OUG nr. 92/2004 ar fi trebuit aplicate doar în cadrul instituţiilor sau autorităţilor publice care nu au efectuat reîncadrarea funcţionarilor publici, conform Legii nr. 161/2003, menţionându-se că ordonanţa nu stabileşte alte funcţii publice, decât cele prevăzute în Legea nr. 161/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 970/2005, Tribunalul Mureş, văzând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Astfel învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 308 din 19 decembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat în parte Ordinul nr. 75 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă, doar în ceea ce îl priveşte pe reclamant; a obligat pârâta, să emită un nou ordin, privind salarizarea reclamantului, corespunzător funcţiei publice şi gradului profesional stabilit conform Legii nr. 161/2003, şi anume, „inspector principal"; a obligat pârâta, să opereze modificările cuvenite în statele de funcţii şi de personal, precum şi în carnetul de muncă şi să restituie reclamantului, diferenţele de drepturi salariale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că s-a dat o interpretare greşită textului art. 6 din OUG nr. 92/2004, în sensul că acesta ar reprezenta temei pentru o nouă reîncadrare.
Or, aceste dispoziţii nu pot să vizeze decât aspectele de natură salarială, şi nu cele privind reîncadrarea funcţionarilor publici, reîncadrare făcută deja în temeiul Legii nr. 161/2003.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs, pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că funcţiile stabilite ca urmare a reîncadrării funcţionarilor publici în baza Legii nr. 161/2003 au corespondent în salarii, începând cu 1 ianuarie 2005, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 92/2004.
A mai arătat recurenta că funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1, se încadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de OUG nr. 92/2004.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi criticile formulate de recurentă, precum şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin OUG nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea, începând din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase şi grade profesionale şi salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanţa şi complexitatea atribuţiilor din fişa postului.
Astfel, prin art. 6 alin. (1) - (9) din actul normativ sus menţionat, s-a prevăzut reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie în grade profesionale şi trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor OUG nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice.
De asemenea, prin art. 7 alin. (1) - (9) din OUG nr. 92/2004, s-a prevăzut salarizarea funcţionarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit OUG nr. 82/2004 şi în raport cu gradele profesionale şi treptele de salarizare corespunzătoare funcţiilor de conducere, la care se adaugă indemnizaţiile de conducere.
Prin Ordinul nr. 75/2005, emis de şeful Autorităţii Naţionale a Vămilor, s-a dispus reîncadrarea, începând cu data de 1 ianuarie 2005, a funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Cluj şi birourilor vamale subordonate, în funcţiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei care face parte din ordinul respectiv.
Astfel, reclamantul care, potrivit OUG nr. 82/2004, era salarizat, la 1 noiembrie 2004, pentru funcţia publică de inspector de specialitate categoria A, clasa III, gradul I, a fost reîncadrat potrivit OUG nr. 92/2004, în funcţia publică de execuţie inspector, gradul profesional asistent, treapta I de salarizare.
Conform prevederilor art. 6 alin. (3) din OUG nr. 92/2004, funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1, se reîncadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă, în Anexele nr. I - IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta 1 de salarizare.
Or, prin Ordinul conducătorului Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 75/2005, reîncadrarea şi salarizarea reclamantului s-au realizat întocmai potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din OUG nr. 92/2004, actul administrativ fiind, deci, emis pe baza şi în executarea în concret a legii.
Faţă de cele arătate, cum Ordinul nr. 75 din 26 ianuarie 2005, emis de conducătorul Autorităţii Naţionale a Vămilor, este legal, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar în fond, va fi respinsă acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 308 din 19 decembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea reclamantului T.D., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1813/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1827/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
