ICCJ. Decizia nr. 1808/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1808/2006
Dosar nr. 494/1/2006
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 iunie 2005, reclamantul G.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, anularea în parte a hotărârii nr. 83 din 6 iunie 2005.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâta i-a acordat greşit drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iunie 2005, deşi acestea i se cuveneau de la 1 decembrie 2002, conform dispoziţiilor art. 5 din aceeaşi lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1505 din 20 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat în parte hotărârea contestată şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2002.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul era îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, de la 1 decembrie 2002, data înregistrării cererii, potrivit dispoziţiilor art. 5 din lege.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, pârâta, susţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarece dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 189/2000, nu sunt aplicabile în cazul reclamantului, a cărui cerere a fost iniţial respinsă.
A mai arătat recurenta-pârâtă, că reclamantul poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, numai de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 2182 din 18 octombrie 2004, prin care i-au fost acordate aceste drepturi.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 189/2000, privind aprobarea OG nr. 105/1999, persoanele prevăzute la art. 1 şi 3 vor beneficia de prevederile ordonanţei, „cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea".
În speţă, reclamantul a înregistrat cererea prin care a solicitat pârâtei acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, anexând toate actele necesare, la 1 noiembrie 2002.
Susţinerea recurentei, că această cerere iniţială a fost respinsă, iar hotărârea a cărei anulare parţială s-a solicitat prin acţiune, a fost dată ulterior, în executarea sentinţei civile nr. 2182 din 18 octombrie 2004, situaţie în care data de la care reclamantul beneficiază de drepturile acordate, ar fi aceea la care menţionata hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă, este neîntemeiată în raport cu reglementarea expresă dată de textul citat.
Prin urmare, corect, instanţa de fond a stabilit că reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2002.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa împotriva sentinţei civile nr. 1505 din 20 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1806/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1809/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
