ICCJ. Decizia nr. 1809/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1809/2006
Dosar nr. 1106/1/2006
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 iulie 2005, reclamantul D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, să se anuleze Decizia nr. 83 din 4 iulie 2005, emisă de pârât şi să-i acorde calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Reclamantul a arătat că pârâtul i-a respins greşit cererea de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, ca fiind tardiv introdusă.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 395 din 30 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat Decizia contestată şi a obligat pârâta să examineze pe fond cererea reclamantului.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul a depus stăruinţele necesare pentru ca să obţină actele cu care să demonstreze calitatea sa de luptător în rezistenţa anticomunistă, iar faptul că instituţiile care ar fi trebuit să-i furnizeze datele cerute, i-au răspuns cu întârziere, nu-i poate fi imputabil acestuia.
În consecinţă, a mai reţinut instanţa, că se impune repunerea în termen a reclamantului şi examinarea pe fond a cererii sale.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 670/2002.
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că intimatul-reclamant s-a adresat Comisiei competente, la data de 20 ianuarie 2005, cererea sa fiind înregistrată sub nr. 6158/2005, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.
De asemenea, este necontestat că, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999, privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, cu modificările şi completările ulterioare, termenul limită pentru depunerea cererilor a fost 31 decembrie 2003.
Instanţa de fond, constatând că termenul prevăzut la art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999, cu modificările şi completările ulterioare, a procedat la repunerea în termen a intimatului-reclamant, motivând că acesta s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a se adresa Comisiei competente, din cauza lipsei documentelor doveditoare necesare şi lipsei de reacţie a instituţiilor competente ale statului de a răspunde în termen la cererile adresate.
Într-adevăr, din prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că instanţa poate dispune repunerea în termen a părţii care dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să respecte termenul legal.
Or, instanţa de fond a ignorat prevederile art. 4 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de aplicare a OUG nr. 214/1999, aprobat prin HG nr. 148/2000, din conţinutul cărora rezultă că persoana îndreptăţită se poate adresa cu cerere, şi în lipsa documentelor necesare, situaţie în care preşedintele comisiei este obligat să solicite, de îndată, ca instituţiile sau persoanele care deţin actele doveditoare, să le transmită.
Deci, în raport cu aceste prevederi, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că intimatul-reclamant nu s-a adresat în termen Comisiei competente, din motive obiective, pe când acest lucru s-a petrecut ca urmare a unei erori imputabile acestuia.
În concluzie, soluţia instanţei de fond este nelegală, fiind urmarea interpretării şi aplicării greşite a prevederilor art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999 şi art. 103 alin. (1) C. proc. civ., din cauza ignorării prevederilor art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 148/2000, astfel că recursul va fi admis.
În consecinţă, casând sentinţa atacată şi rejudecând cauza, va fi respinsă acţiunea, ca neîntemeiată, actul administrativ atacat fiind legal şi temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 395 din 30 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea reclamantului D.M., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1808/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1812/2006. Contencios → |
|---|
