ICCJ. Decizia nr. 1813/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1813/2006
Dosar nr. 1832/1/2006
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2005, reclamanta S.C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5199 din 31 octombrie 2005 şi stabilirea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut la 6 decembrie 1944, în localitatea Cerna, judeţul Tulcea, părinţii săi făcând obiectul schimbului de populaţie, în urma aplicării Tratatului de la Craiova.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 466/CA din 22 decembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată, a recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) şi a obligat pârâta să emită o hotărâre, prin care drepturile cuvenite să fie acordate din luna următoare depunerii cererii, pentru perioada de la data naşterii, până la 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta are calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudecăţi pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, arătând că hotărârea instanţei de fond este nelegală.
Recurenta a susţinut că intimata nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, astfel că aceasta nu a făcut obiectul schimbului de populaţie, pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut după strămutarea părinţilor, are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile legale menţionate, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declaraţia de avere imobiliară a tatălui reclamantului, eliberată de Arhivele Naţionale şi acte de stare civilă.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 466/CA din 22 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1812/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1814/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
