ICCJ. Decizia nr. 1827/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1827/2006
Dosar nr. 4237/2005
nr. 30850/1/2005
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 iunie 2005, reclamantul I.I. a chemat în judecată Consiliul Judeţean Sălaj - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, solicitând anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4146/862 din 25 mai 2005, obligarea Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantului în grad de handicap grav şi obligarea celor doi pârâţi, în solidar, la plata sumei de 60 milioane lei cu titlu de despăgubiri şi a sumei de 50 milioane lei cu titlu de daune morale, pentru perioada ianuarie 2003 - iunie 2005, cu dobânzile legale aferente şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii arată că prin Decizia nr. 815 din 11 martie 2003, a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, i s-a modificat gradul de invaliditate, din I, în II, că prin Decizia nr. 4500/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost anulate Decizia nr. 815/2003 şi certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4146/2003 şi că după pronunţarea hotărârii instanţei supreme, a solicitat să se emită o nouă decizie de încadrare în grad de handicap grav, însă prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4146/862 din 25 mai 2005, i s-a acordat gradul II de handicap.
Mai arată că a pierdut dreptul la asistent social, începând cu luna ianuarie 2003, cu toate că are piciorul stâng amputat 1/3 parte şi a fost nevoit să-şi angajeze o persoană căreia i-a plătit lunar suma de 2 milioane lei şi că în urma umilinţelor la care a fost supus, se impune a-i fi acordate daune morale.
Prin precizarea de acţiune depusă ulterior, reclamantul solicită ca instanţa să dispună anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4146/862 din 25 mai 2005, ţinându-se cont că a fost emisă Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 2748 din 28 iunie 2005, înţelegând să menţină şi cererile privitoare la acordarea de despăgubiri şi de daune morale şi la plata dobânzilor aferente acestora şi a cheltuielilor de judecată.
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, pentru Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii reclamantului, deoarece după introducerea acţiunii a fost emis certificatul de încadrare în grad de handicap grav, cu asistent personal, nr. 2748/2005.
De asemenea, a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, pentru că, potrivit art. 13 alin. (4) din OG nr. 14/2003, certificatele emise de Comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi, trebuie contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia superioară, ceea ce reclamantul nu a făcut.
Şi Consiliul Judeţean Sălaj – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a formulat întâmpinare, prin care solicită ca acţiunea să fie respinsă, ca netemeinică şi nelegală, deoarece s-a emis o nouă decizie, prin care reclamantul a fost încadrat în gradul I de handicap şi i-a trimis acestuia, trei adrese, pentru a se prezenta la sediul său, în vederea întocmirii dosarului de ajutor social, însă reclamantul a refuzat să se prezinte cu actele necesare.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 746 din 15 noiembrie 2005, a admis în parte acţiunea, dispunând anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4146/862 din 25 mai 2005, obligarea pârâţilor să emită un nou certificat de încadrare în grad de handicap, în conformitate cu Decizia nr. 2748 din 28 iunie 2005 şi obligarea pârâţilor, în solidar, să plătească reclamantului, suma de 60.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri, suma de 10.000.000 lei, cu titlu de daune morale şi suma de 7.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei se reţine că în baza deciziei nr. 4500/2003, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a emis Decizia nr. 2748 din 28 iunie 2005, însă certificatul de încadrare în grad de handicap nu este în concordanţă cu această decizie.
Mai reţine că reclamantul a beneficiat de asistent personal ambulatoriu şi la domiciliu, până la 1 decembrie 2002, dar prin dispoziţia nr. 489 din 26 noiembrie 2002, s-a dispus desfacerea contractului de muncă al acestuia, reclamantul fiind lipsit de dreptul la asistent personal în perioada 1 decembrie 2002 - 1 iunie 2005 şi a fost obligat să achite din surse proprii, unei persoane, suma de 2.000.000 lei lunar, pentru a continua să desfăşoare activităţi specifice de asistent personal.
Reţine şi că pârâţii au nesocotit dispoziţiile unei hotărâri irevocabile, ceea ce a creat reclamantului, o stare de disconfort şi umilinţă, pentru care se impune acordarea daunelor morale, iar pentru că se află în culpă procesuală, pârâţii trebuie să plătească reclamantului, cheltuieli de judecată.
Ambii pârâţi au declarat recurs împotriva sentinţei.
Direcţia Generală de Asistentă Socială şi Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Sălaj critică sentinţa, pentru nelegalitate, susţinând că instanţa a pronunţat hotărârea, cu încălcarea normelor imperative privitoare la competenţă, deoarece competenţa de soluţionare a pricinii, în primă instanţă, revenea Tribunalului Sălaj, pentru că sunt atacate acte ale autorităţilor şi instituţiilor locale.
Alt motiv de recurs priveşte faptul că instanţa nu a respins acţiunea, ca inadmisibilă, pentru că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 13 din OG nr. 14/2003.
Prin al treilea motiv de recurs critică sentinţa, pentru că reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul anulării certificatului de încadrare în grad de handicap şi obligării la eliberarea unui nou certificat, însă instanţa a obligat ambii pârâţi în acest sens.
Susţine că prin Decizia nr. 2748 din 28 iunie 2005, a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, reclamantul a fost încadrat în gradul I de handicap, cu termen de valabilitate permanent, decizie valabilă de la 23 iunie 2004, iar în baza acestei decizii s-a emis o dispoziţie prin care reclamantului i s-au acordat drepturile băneşti, cu începere de la 15 iulie 2004.
Cum certificatul nr. 4146/862 din 25 mai 2005 este considerat anulat, prin emiterea deciziei nr. 2748 din 28 iunie 2005, consideră că nu mai este necesară emiterea unui nou certificat de încadrare în gradul I de handicap şi că asistentul personal nu poate fi încadrat retroactiv, ci numai după depunerea documentaţiei cerute de lege.
Susţine că reclamantul nu a solicitat obligarea primarului oraşului Cehu Silvaniei, de a-i angaja asistent personal şi de a-i achita serviciile de asistenţă de specialitate, primarul fiind singura autoritate competentă în acest domeniu.
Referitor la daunele morale, arată că nu trebuiau acordate de către instanţă, pentru că la scurt timp după emiterea deciziei nr. 2748/2005, a solicitat reclamantului, să depună actele necesare pentru a beneficia de drepturile legale, dar a refuzat să le depună până în prezent.
Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, menţionează că în urma pronunţării deciziei nr. 4500 din 23 iunie 2004, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a emis Decizia nr. 2748 din 28 iunie 2005, prin care reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav, cu drept la asistent personal, cu valabilitate permanentă, începând cu data de 23 iunie 2004, astfel că nu se mai impunea ca instanţa să dispună anularea certificatului nr. 4146/862 din 25 mai 2005.
Critică sentinţa, şi pentru că instanţa a obligat ambii pârâţi de a emite un nou certificat de încadrare în grad de handicap, cu toate că această atribuţie e numai de competenţa Consiliului judeţean, în subordinea căruia se află Comisia teritorială de expertiză medicală.
Consideră şi că nici cererea de obligare la plata de despăgubiri şi de daune morale nu trebuia admisă, deoarece a emis Decizia nr. 2748/2005, în baza deciziei nr. 4500/2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar reclamantul a fost pus în drepturi, primind şi indemnizaţia de însoţitor, cu începere de la 15 iulie 2004.
Recursurile vor fi analizate împreună, pentru motivele identice invocate de recurenţi, urmând a se analiza separat, numai celelalte motive de recurs invocate de primul recurent.
Referitor la motivul privitor la soluţionarea cauzei de către o instanţă necompetentă material, Înalta Curte reţine că este nefondat.
Are în vedere că unul dintre pârâţi este o autoritate publică centrală şi din această cauză competenţa de soluţionare a pricinii, în primă instanţă, revenea Curţii de Apel Cluj, conform prevederilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Nici motivul de recurs privitor la neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamant, anterior introducerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ, nu este fondat, conform prevederilor art. 13 alin. (5) din OG nr. 14/2003, ţinându-se cont şi că anterior Decizia Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi fusese anulată, iar în baza acesteia s-a emis certificatul contestat.
Este, însă, întemeiat motivul de recurs invocat de recurenţi, referitor la obligarea ambilor la eliberarea unui nou certificat, deoarece, conform dispoziţiilor art. 13 alin. (3), raportat la alin. (1) din OG nr. 14/2003, astfel de certificate se eliberează de către Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din subordinea Consiliului Judeţean Sălaj.
De aceea, se impune ca sentinţa să fie modificată, în sensul obligării numai a pârâtului Consiliul Judeţean Sălaj, la eliberarea certificatului de stabilire a gradului I de handicap, pentru intimatul-reclamant, prin autoritatea din subordinea sa abilitată în acest sens, avându-se în vedere Decizia nr. 2748 din 28 iunie 2005 a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Susţinerea recurenţilor, că nu trebuiau să fie obligaţi la plata unor despăgubiri cu titlu de daune materiale, nu poate fi reţinută.
Trebuie ţinut cont că nelegal s-au emis Decizia nr. 815 din 11 martie 2003, de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4146 din 10 februarie 2003, astfel cum s-a reţinut şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 4500 din 23 iunie 2004, prin care acestea au fost anulate şi s-a dispus obligarea la emiterea unei noi decizii de încadrare a intimatului în gradul de handicap grav.
Cu toate că hotărârea instanţei supreme, irevocabilă, s-a pronunţat la 23 iunie 2004, abia la 28 iunie 2005 s-a emis Decizia nr. 2748, de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, deci la un an de la pronunţarea hotărârii.
Faptul că prin Decizia nr. 2748/2005, cu valabilitate de la data pronunţării deciziei nr. 4500/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, intimatul a fost pus în drepturi legale, nu este de natură să exonereze pe recurenţii-pârâţi, de plata contravalorii serviciului prestat acestuia, de o persoană fizică, în perioada 1 decembrie 2002 – 15 iulie 2004, respectiv între data desfacerii contractului de muncă al asistentului personal al recurentului şi data reacordării dreptului la asistent social.
Recurentul-reclamant a făcut dovezi că în această perioadă a continuat să plătească din venituri proprii, acelaşi asistent social, cu suma de 2.000.000 lei lunar.
Cum instanţa de fond a obligat pârâţii să-i plătească reclamantului, contravaloarea serviciului de asistenţă socială, şi pentru perioada prevăzută în Decizia nr. 2748/2005 (23 iunie 2004 - 1 iunie 2005), se impune ca aceasta să fie scoasă din calcul, pentru că altfel ar însemna că pentru aceeaşi perioadă se acordă de două ori, aceleaşi drepturi băneşti.
Astfel fiind, se va reduce cuantumul despăgubirilor de la 60 milioane lei (ROL), la 39 milioane lei.
De asemenea, se reţine că este întemeiată şi cererea recurenţilor-pârâţi, de înlăturare a obligaţiei de plată a daunelor morale, în cuantum de 10 milioane lei, deoarece intimatul-reclamant nu a făcut dovezi din care să rezulte că ar fi fost adusă atingere personalităţii sale ori că a suferit pe plan psihic, prin emiterea actelor a căror anulare a solicitat, mai ales că în continuare a fost îngrijit de către acelaşi asistent social.
Pentru toate considerentele arătate mai sus, urmează ca în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 şi 314 C. proc. civ., să se admită ambele recursuri, iar sentinţa atacată să se modifice, în sensul admiterii în parte a acţiunii, şi anume, aşa cum s-a menţionat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Consiliul Judeţean Sălaj - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, împotriva sentinţei civile nr. 746 din 15 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite în parte acţiunea formulată de I.I.
Obligă numai Consiliul Judeţean Sălaj - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, să emită pentru reclamant, un nou certificat de stabilire a gradului I de handicap, potrivit deciziei nr. 2748 din 28 iunie 2005, a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Reduce cuantumul despăgubirilor de la 60 milioane ROL, la 39 milioane ROL şi înlătură obligarea pârâţilor, la plata daunelor morale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1814/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1831/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
