ICCJ. Decizia nr. 1834/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1834/2006
Dosar nr. 515/1/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 iunie 2004, J.I.F. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, solicitând anularea actului administrativ nr. 1193398 din 29 aprilie 2004 şi a raportului nr. 1055406 din 26 mai 2004, ambele emise de pârât, ca nelegale.
De asemenea, a cerut înlăturarea măsurilor dispuse în privinţa sa prin aceste acte, repunerea în funcţia publică deţinută anterior, anume aceea de ofiţer specialist II la Compartimentul Regim Permise Auto şi Certificate de Înmatriculare din cadrul Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Hunedoara, gradul profesional de inspector principal de poliţie, cu o vechime în Ministerul Administraţiei şi Internelor, din anul 1997, inclusiv plata drepturilor băneşti cuvenite pentru această funcţie.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în intervalul 7 - 8 aprilie 2004 a fost supus unui control tematic la sediul serviciului, efectuat de inspectori ai Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
Obiectul controlului l-a constituit verificarea modului de realizare a sarcinilor stabilite la un control anterior. Concluzia controlului a fost că deficienţele constatate s-au remediat şi nu sunt probleme deosebite.
Reclamantul a precizat că sancţiunea disciplinară aplicată, de diminuare a drepturilor salariale aferente cu 20%, pe o perioadă de 3 luni şi aceea de eliberare din funcţia de ofiţer specialist II, cu punerea la dispoziţia Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei al judeţului Hunedoara, este lovită de nulitate, întrucât nu s-au respectat prevederile Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 350/2002, cu privire la procedura cercetării prealabile a pretinselor abateri disciplinare. Că, ofiţerii care au efectuat controlul, nu i-au prezentat acele abateri, nu i-au cerut explicaţii scrise şi nici nu i-au adus la cunoştinţă, rezultatul controlului, pentru a-şi putea formula propriile apărări.
În perioada 6 - 7 mai 2004 a fost din nou controlat de alţi ofiţeri din direcţie, nesocotindu-se, astfel, prevederile art. 47 din ordinul menţionat mai sus. Fără a verifica aspectele sesizate de reclamant, echipa de control a întocmit raportul a cărui anulare o cere, menţinând măsurile dispuse anterior.
Prin sentinţa civilă nr. 272 din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, reînvestită cu soluţionarea pricinii, după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Totodată, a obligat pe pârât, să plătească reclamantului, suma de 800 RON cheltuieli de judecată.
În esenţă, instanţa a reţinut că sancţiunile disciplinare au fost stabilite şi aplicate reclamantului, înainte de efectuarea cercetării prealabile. Mai precis, reclamantul nu a fost audiat, nu s-au verificat susţinerile sale în apărare şi nici nu s-a consemnat rezultatul acestor verificări, omisiuni care, în raport cu dispoziţiile art. 59 alin. (1), (3) şi (4) şi art. 10 din Legea nr. 360/2002, sunt de natură a atrage nulitatea sancţiunii disciplinare.
Faptul că ulterior stabilirii şi aplicării sancţiunilor, pârâta a procedat la ascultarea reclamantului şi prezentarea materialului de control ce conţine abaterile reţinute, nu acoperă nelegalitatea actului sancţionator, întrucât cercetarea prealabilă este obligatorie şi ea trebuie efectuată înainte de stabilirea şi aplicarea sancţiunii disciplinare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.
Recurentul a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- dispoziţia instanţei, de repunere a reclamantului în funcţia deţinută anterior, nu poate fi aplicată, întrucât, ca urmare a reorganizării Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, s-au constituit 4 structuri independente, cu personalitate juridică, printre care şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.
Conform prevederilor OUG nr. 83/2001, modificată prin OUG nr. 50/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 520/2001, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor este organizat în cadrul Instituţiei Prefectului judeţul Hunedoara, ca structură fără personalitate juridică, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor având doar atribuţii de coordonare şi control metodologic;
- prin actul administrativ supus controlului jurisdicţional s-a dispus modificarea raportului de serviciu, în sensul mutării reclamantului într-o altă unitate, măsură ce nu constituie sancţiune disciplinară şi nici nu conduce la încetarea raportului respectiv;
- obligaţia de plată a drepturilor salariale cuvenite pentru funcţia publică deţinută de J.I.F. este nejustificată şi dispusă prin interpretarea greşită a dispoziţiei nr. S/521 din 27 aprilie 2004;
- curtea de apel nu a examinat toate apărările formulate de recurent în proces şi a stabilit în mod eronat că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare săvârşite de reclamant;
- cererea principală, de anulare a actului administrativ sancţionator, a fost admisă, deşi sancţiunea disciplinară aplicată reclamantului a fost radiată, prin efectul aplicării Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004.
Recursul este nefondat, sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Cum deja s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a lucrărilor din dosar, prin adresa nr. 1193398 din 29 aprilie 2004, Directorul general al Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei a comunicat reclamantului J.I.F., că la 19 aprilie 2004, a hotărât sancţionarea disciplinară a acestuia cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită, cu 20%, pe o perioadă de 3 luni.
De asemenea, s-a hotărât eliberarea lui din funcţia de ofiţer specialist II, Compartimentul Regim Permise Auto şi Certificate de Înmatriculare din cadrul Serviciului Evidenţă Informatizată a Persoanei Hunedoara şi punerea, pe o perioadă de 3 luni, în vederea mutării la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Hunedoara.
Măsurile respective au fost motivate de managementul defectuos constatat la nivelul compartimentului, lipsă de preocupare manifestată de reclamant în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi comportare necorespunzătoare în serviciu şi societate, ce aduce atingere onoarei, probităţii profesionale şi prestigiului instituţiei.
În drept, autoritatea publică emitentă a invocat dispoziţiile art. 57 lit. a) şi b), art. 58 lit. b), art. 59 alin. (1) şi (9), art. 60 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, art. 11 alin. (1) lit. a) şi b), art. 18 şi art. 52 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 350/2002, privind disciplina şi deontologia profesională a poliţiştilor.
Caracterul măsurilor luate, precum şi normele juridice menţionate mai sus, atestă fără echivoc natura disciplinară a răspunderii reclamantului, dar şi caracterul de act administrativ sancţionator al înscrisului comunicat acestuia.
Pe baza probelor administrate în toate fazele procesuale, curtea de apel a stabilit în mod judicios starea de fapt şi natura juridică a actului supus controlului de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ.
Sancţiunile disciplinare au fost, însă, stabilite şi aplicate, înainte de efectuarea cercetării prealabile a pretinselor abateri, procedură ce implică ascultarea celui în cauză şi obligativitatea consemnării susţinerilor sale (art. 59 din Legea nr. 360/2002).
Împrejurarea că, după aplicarea sancţiunilor s-a procedat la ascultarea reclamantului şi prezentarea materialului de control, inclusiv a unor abateri reţinute, nu înlătură nulitatea actului juridic sancţionator, întrucât cercetarea prealabilă este obligatorie şi ea trebuie realizată anterior, iar nu posterior datei de stabilire şi aplicare a sancţiunii.
De altfel, sub acest aspect este semnificativ faptul că în raportul cu rezultatul verificărilor, înregistrat sub nr. 1045406 din 26 mai 2005, s-a consemnat propunerea de atenţionare a inspectorilor care din neglijenţă, au recomandat măsuri de sancţionare, fără să se fi efectuat o cercetare prealabilă a persoanelor controlate.
Prin urmare,având în vedere că autoritatea publică emitentă a nesocotit dispoziţii legale cu caracter imperativ, privitoare la procedura cercetării prealabile a faptelor puse în sarcina reclamantului, se constată că în mod judicios curtea de apel a admis acţiunea şi a anulat actele atacate, ca nelegale.
Cât priveşte obligaţia de plată a drepturilor salariale cuvenite reclamantului, soluţia recurată este legală şi temeinică, deoarece ea este subsecventă rezolvării date capătului de cerere principal.
Drepturile respective se cuvin, deci, reclamantului, ca efect al desfiinţări actului administrativ sancţionator nelegal şi a repunerii lui J.I.F., în funcţia publică de ofiţer specialist II din cadrul Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Hunedoara.
Împrejurarea că în prezent, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor este organizat în cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Hunedoara, nu justifică măsura reformării sentinţei în sensul cerut.
Concluzia se impune, cu atât mai mult, cu cât recurentul însuşi a admis că asupra noii structuri organizatorice create, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi-a păstrat atribuţiile de coordonare şi control metodologic, aşa încât ea va trebui să aducă la îndeplinire dispoziţiile instanţei luate printr-o hotărâre judecătorească care îi este opozabilă .
Nici radierea de drept a sancţiunii, invocată de recurent, nu constituie temei pentru modificarea soluţiei, având în vedere efectele juridice care s-au produs prin emiterea actului administrativ sancţionator, cu încălcarea flagrantă a legii şi nesocotirea dreptului la apărare al reclamantului.
Ţinând seama de considerentele analizate în cele ce preced şi de inexistenţa unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor împotriva sentinţei civile nr. 272 din 4 decembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1833/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1835/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
