ICCJ. Decizia nr. 1873/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1873/2006
Dosar nr. 630/1/2006
Şedinţa publică din 24 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea hotărârii nr. 9694 din 13 septembrie 2005 şi în consecinţă, obligarea acesteia, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 18 noiembrie 1941 - 6 martie 1945, fiind născută în perioada de refugiu a părinţilor săi.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care şi acte de stare civilă, care atestă că familia acesteia a fost refugiată în urma Dictatului de la Viena din 1940, din localitatea Catcău, judeţul Cluj, în localitatea Băieşti, judeţul Hunedoara şi apoi, în localitatea Vinga, judeţul Arad, de către armata maghiară, când au început persecuţiile de natură etnică asupra populaţiei de naţionalitate română.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 308/PI din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 9694 din 13 septembrie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 18 noiembrie 1941 - 6 martie 1945.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a dovedit, prin probele administrate, că s-a născut în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, considerând-o nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit s-a stabilit calitatea de refugiată a reclamantei, aceasta fiind născută după refugiul părinţilor şi deci, nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie, cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta, începând cu data naşterii sale, 18 noiembrie 1941, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. , recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 308/PI din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1872/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1874/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
