ICCJ. Decizia nr. 1878/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1878/2006
Dosar nr. 1411/1/2006
Şedinţa publică din 24 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, prin declinare de la Tribunalul Suceava, sub nr. 2977 din 17 noiembrie 2005, reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. R/662 din 31 octombrie 2002, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada cât a îndeplinit stagiul militar în detaşamente de muncă, de la 25 iulie 1955, până la 20 august 1957.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi copia livretului militar, arătând că în perioada 25 iulie 1955 - 20 august 1957 a satisfăcut stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi că în mod greşit, Comisia i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 411 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi, anulând hotărârea contestată, a obligat pârâta să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada solicitată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a satisfăcut stagiul militar, în perioada 25 iulie 1955 - 20 august 1957, la U.M. 04470 Bucureşti, ca „mână de lucru", aşa cum rezultă din copia livretului militar depusă la dosar.
Cum în această perioadă, în afara Detaşamentelor Serviciului Muncii, denumite ca atare, au existat şi alte unităţi militare, unde tinerii satisfăceau stagiul militar, prin muncă, lipsa evidenţelor tuturor acestor unităţi militare nu poate constitui un argument pentru neacordarea drepturilor conferite de Legea nr. 309/2002, care are un caracter vădit reparator.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava a declarat recurs, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât din actele dosarului nu rezultă că unitatea militară în care a efectuat stagiul militar, reclamantul, a făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, iar de prevederile Legii nr. 309/2002 beneficiază numai persoanele care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă în perioada sus menţionată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin HG nr. 1114/2002, şi cu livretul militar.
În speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a lucrat în timpul stagiului militar, respectiv 25 iulie 1955 - 20 august 1957, la U.M. 04470 Bucureşti, ca „mână de lucru" şi „combatant neinstruit".
În atari condiţiuni, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-o unitate specială, organizată în acest scop, nu există nici un temei pentru a-l excepta de la beneficiul drepturilor acordate prin lege, aceasta trebuind interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu al neaplicării ei.
Faptul că se contestă de către recurenta-pârâtă, apartenenţa unităţii militare la Direcţia Generală a Serviciului Muncii, invocându-se tutela Ministerului Forţelor Armate, nu prezintă importanţă în soluţionarea cauzei, deoarece, altfel, s-ar ajunge la eludarea scopului reparator al legii, a cărei finalitate este aceea de a acorda drepturi compensatorii, persoanelor care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Astfel fiind, este evident că intimatul a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 309/2002, chiar dacă unitatea militară unde a satisfăcut stagiul militar, nu poartă denumirea de detaşament de muncă.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 411 din 7 decembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1877/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1879/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
