ICCJ. Decizia nr. 1881/2006. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1881/2006
Dosar nr. 3479/1/2006
Şedinţa publică din 24 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 451/CA din 15 decembrie 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul H.I., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondată.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamantul a contestat Hotărârea nr. 92 din 26 mai 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând casarea hotărârii şi rejudecarea în fond a cauzei, în sensul admiterii recomandării ministrului justiţiei, de numire a reclamantului în funcţia de judecător la Judecătoria Feteşti.
Instanţa de fond a motivat că lipsa ministrului justiţiei de la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii din 26 mai 2004 nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii, întrucât potrivit art. 88 din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, în vigoare la acea dată „lucrările Consiliului Superior al Magistraturii sunt prezidate, fără drept de vot, de ministrul justiţiei (…)".
Totodată, s-a reţinut că reclamantul a îndeplinit funcţia de judecător stagiar la Judecătoria Constanţa, în perioada 2 decembrie 1998 - 1 august 2000, notele obţinute şi calificativul satisfăcător în cadrul aprecierii anuale nefiind suficiente pentru a caracteriza pregătirea sa profesională ca fiind corespunzătoare, condiţie prevăzută de art. 65, coroborat cu art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 92/1992, pentru numirea în funcţia de judecător.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, reclamantul H.I., susţinând că hotărârea este nelegală şi netemeinică, deoarece se bazează pe aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 88 din Legea nr. 92/1992, care prevede că lucrările Consiliului Superior al Magistraturii sunt prezidate de ministrul justiţiei şi se întemeiază pe grave greşeli de fapt, rezultând din aprecierea eronată a probelor.
Se susţine, astfel, că legiuitorul a prevăzut obligativitatea prezenţei ministrului justiţiei, iar lipsa acestuia l-a prejudiciat pe recurent, deoarece ministrul nu şi-a susţinut recomandarea pentru numirea în funcţiile de magistrat.
Totodată, recurentul susţine că aprecierile anuale şi calificativele acordate sunt neîntemeiate şi vin în contradicţie cu alte recomandări aflate la dosarul profesional şi care denotă o activitate foarte bună.
De asemenea, în mod greşit s-a afirmat că absenţa ministrului justiţiei la şedinţa din 26 mai 2004 nu a fost probată, la dosarul cauzei existând procesul-verbal al şedinţei respective.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, concluzia instanţei de fond, în sensul că absenţa ministrului justiţiei de la lucrările Consiliului Superior al Magistraturii nu atrage nulitatea hotărârii atacate, este corectă şi se bazează pe interpretarea judicioasă a dispoziţiilor Legii nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, în vigoare la data emiterii actului atacat.
Potrivit legii menţionate, hotărârile asupra cererilor de numire în funcţia de judecător se iau cu majoritate de voturi, ţinând seama de dosarul profesional şi de datele obţinute cu ocazia audierii magistratului; absenţa ministrului justiţiei care, de altfel, nu are drept de vot, nu este sancţionată cu nulitatea hotărârii, potrivit legii aplicabile, respectiv Legea nr. 92/1992.
În ceea ce priveşte condiţia pregătirii profesionale corespunzătoare, prevăzută de art. 65, coroborat cu art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 92/1992, instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, acordând importanţă prioritară notelor şi calificativelor obţinute de reclamantul-recurent în perioada 2 decembrie 1998 - 1 august 2000, când a funcţionat ca judecător stagiar la Judecătoria Constanţa; în anul 2000, recurentul a obţinut note de 7 la capacitatea de interpretare şi aplicare a legii şi calitatea redactării hotărârilor şi nota 5 la conducerea şedinţelor de judecată, note ce au condus la calificativul satisfăcător. Aceste elemente sunt de natură să justifice respingerea cererii reclamantului de numire în funcţia de judecător.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.I. împotriva sentinţei civile nr. 451 din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1879/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1882/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
