ICCJ. Decizia nr. 1882/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1882/2006
Dosar nr. 5577/1/2006
Şedinţa publică din 24 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2840 din 16 mai 2005, la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând ca, prin sentinţa ce va pronunţa, instanţa să dispună anularea actului administrativ nr. 807 din 23 februarie 2005, emis de pârât şi suspendarea executării acestuia.
La data de 1 noiembrie 2005, reclamantul şi-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză şi a Inspectoratului General al Poliţiei Române, în calitate de pârât.
A solicitat, de asemenea, reclamantul, şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 130.000.000 lei ROL, daune materiale şi 1.000.000.000 ROL, daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că este nelegală măsura ce s-a luat împotriva sa, de eliberare din funcţia de şef al Secţiei 2 Poliţie Bacău, în urma controlului efectuat de către Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor, în perioada 24 ianuarie 2005 - 4 februarie 2005, măsura care se pretinde a fi de natură organizatorică, dar în realitate i se impută unele nereguli disciplinare.
Precizează că nu se poate reţine în sarcina sa vreo culpă în pregătirea profesională a personalului din subordine, această activitate fiind în atribuţiile Biroului de Poliţie de Ordine Publică, verificarea, culegerea de informaţii din surse ocazionale nefiind în sarcina sa, ci a fiecărui poliţist, că nu a distrus registrele de informaţii pe anul 2004 şi că a întocmit documentele de planificare, ce conţin sarcini clare, iar reclamaţiile şi petiţiile au fost soluţionate în termen.
Precizează, că de fapt, prin actul administrativ contestat, s-a urmărit destituirea sa, ceea ce îi creează imaginea unui poliţist care şi-a desfăşurat activitatea profesională în mod necorespunzător, aducându-i-se atingere reputaţiei şi demnităţii sale.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Aceeaşi poziţie de respingere a acţiunii a avut-o şi pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin întâmpinarea depusă. Ambii pârâţi susţin că măsura luată nu constituie o sancţiune disciplinară, ci o măsură managerială.
S-au administrat probatorii cu acte şi în urma analizării acestora, Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 23 din 6 februarie 2006, prin care a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul P.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în perioada 24 ianuarie - 4 februarie 2005, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău a fost supus Inspecţiei Corpului de Control al ministrului, obiectivele supuse controlului fiind capacitatea de acţiune a unităţii, stilul şi metodele de muncă ale cadrelor de conducere, nivelul pregătirii personalului, ordinea regulamentară şi practica disciplinară, sistemul de relaţionare internă şi externă, măsuri întreprinse şi rezultatele ce au fost înregistrate în domeniile drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, prevenirea şi combaterea criminalităţii, menţinerea ordinii şi siguranţei publice.
Urmare a acestei inspecţii s-a propus de către Corpul de Control, eliberarea din funcţia de şef al Secţiei 2 Poliţie Bacău, a reclamantului, propunere în urma căreia s-a emis dispoziţia nr. 807 din 23 februarie 2005, de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, dispoziţie pe care reclamantul o contestă.
A reţinut instanţa de fond că măsura eliberării din funcţia de conducere a reclamantului este de natură managerială, luată în urma evaluării, realizată în condiţiile art. 27 din Legea nr. 360/2003, art. 45 şi art. 76 lit. b) din Ordinul nr. 300/2004, ea nefiind de natură disciplinară, aşa cum susţine reclamantul.
La baza luării acestei măsuri, a stat Raportul nr. S/34009/2005, al Corpului de Control al ministrului, raport care menţionează că la Secţia 2 Poliţie, condusă de reclamant, documentele de organizare şi planificare a muncii erau ineficiente şi formale, acestea reducându-se doar la situaţii statistice, fără a arăta neajunsurile şi măsurile necesare înlăturării disfuncţiilor, reclamantul manifestând dezinteres şi în activitatea de coordonare şi control în domeniul poliţiei de proximitate.
Activitatea de culegere de informaţii a fost ineficientă, registrele de informaţii pe anul 2004 fiind distruse din ordinul reclamantului.
Se concluzionează de către instanţa de fond, că măsura luată a fost una legală, aceasta fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 45 din Ordinul nr. 300/2002, conform căruia eliberarea din funcţia de conducere a poliţistului se poate face la propunerea Corpului de Control al ministrului, în urma evaluării unităţii în timpul inspecţiilor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că:
- instanţa de fond nu a precizat motivele pentru care şi-a însuşit concluziile corpului de control, potrivit cărora în activitatea sa s-au constatat disfuncţii grave şi un management defectuos, constatări în totală contradicţie cu concluziile evaluărilor anuale pentru anii 2001 - 2004, calificativul acordat fiind acela de „foarte bine".
- în mod eronat, a reţinut instanţa de fond că măsura luată a fost una de natură „organizatorică", pentru că în realitate s-a urmărit sancţionarea sa pe linie profesională.
- constatările Corpului de Control nu sunt conforme cu realitatea şi nu au susţinere legală, activitatea pe care reclamantul a desfăşurat-o, fiind corespunzătoare din toate punctele de vedere, în condiţiile în care secţia pe care a condus-o, s-a confruntat cu un număr foarte mare de lucrări.
Susţine recurentul-reclamant că, de fapt, controlul efectuat la Secţia de Poliţie pe care a condus-o, s-a desfăşurat într-un mod cu totul tendenţios urmărindu-se destituirea sa din funcţie, această măsură aducându-i o gravă atingere a reputaţiei şi a demnităţii personale.
Cei doi intimaţi, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin dispoziţia nr. S/807 din 23 februarie 2005, emisă de Inspectorul General al Poliţiei Române, a fost pusă în aplicare măsura propusă prin Raportul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/34009 din 11 februarie 2005, reclamantul fiind eliberat din funcţia de şef al Secţiei 2 Poliţie Bacău şi pus la dispoziţia unităţii, conform prevederilor art. 22 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, până la numirea într-o altă funcţie, potrivit competenţei şi gradului profesional deţinut.
Propunerea de eliberare din funcţie a avut la bază deficienţele constatate în activitatea recurentului-reclamant, de către Corpul de Control al ministrului, acestea fiind menţionate în raportul întocmit şi concretizate prin: lacune în pregătirea profesională, superficialitate manifestată de subordonaţi în culegerea de informaţii, reclamantul în calitate de şef, având obligaţia de a controla în mod permanent modul în care subordonaţii realizează activitatea de culegere a informaţiilor, precum şi supravegherea persoanelor aflate în atenţie, prin verificarea cel puţin o dată pe săptămână a registrului de informaţii, luând măsuri de eficientizare a acestei activităţi, potrivit art. 82 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 0116/2002, neîntocmirea unor documente de planificare cu sarcini concrete şi detaliate pe lucrători, reclamantul dispunând şi distrugerea registrelor de informaţii pe anul 2004, contrar ordinelor primite.
Constatările raportului au fost contestate de către recurentul-reclamant, însă verificările efectuate de către conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor au stabilit că măsura de „eliberare din funcţie" în urma inspecţiei din 24 ianuarie - 4 februarie 2005, a fost motivată de managementul defectuos care a determinat diminuarea evidentă a prestaţiei profesionale, a structurii şi efectivelor aflate în subordine.
Aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, măsura eliberării din funcţie a recurentului-reclamant este temeinică şi legală, în sarcina acestuia reţinându-se disfuncţii de natură managerială în activitatea secţiei de poliţie pe care o conducea.
Au fost respectate normele legale ce reglementează această instituţie, şi anume, Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, ce reglementează activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor care, la art. 45, prevede că „eliberarea poliţistului din funcţia de conducere în care a fost numit, precum şi eliberarea din funcţia de execuţie, se poate face la propunerea Corpului de Control al ministrului sau a Corpului de Control al Inspectoratului General, pentru structurile din subordine ori a structurilor care coordonează la nivelul aparatului central domeniul de activitate specific funcţiei respective, în urma evaluării unităţii pe timpul inspecţiilor, controalelor de fond şi tematice, precum şi a verificărilor ocazionale de sesizări la adresa personalului".
Prin actul contestat de recurent s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică, nu sancţionarea disciplinară, aşa cum susţine acesta, instanţa de fond reţinând în mod corect că măsura luată a fost o măsură managerială, şi nu una de natură disciplinară.
Aşa fiind, criticile formulate de recurent prin motivele de recurs, sunt nefondate, faptele reţinute în sarcina acestuia şi care atestă managementul defectuos ce l-a exercitat, fiind dovedite cu probele administrate. Nu este relevantă nici apărarea formulată de recurent, referitoare la calificativul avut în ultimii patru ani, acela de „Foarte bine", în contextul în care organul însărcinat cu efectuarea controlului a constatat grave deficienţe în activitatea sa de şef al secţiei de poliţie.
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul se priveşte ca nefondat, şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 23 din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1881/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1899/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
