ICCJ. Decizia nr. 1899/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1899/2006

Dosar nr. 36538/2/2005

Şedinţa publică din 24 mai 2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 3 aprilie 2006, SC A.T. SRL Bucureşti a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 719 din 22 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ, prin care s-a respins excepţia de nelegalitate formulată privind Decizia Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 46510/MC din 12 august 2005, prin care s-a decis suspendarea operaţiunilor de vămuire a unei părţi de mărfuri transportată de recurentă.

Recurenta a susţinut că în cauză nu s-a emis un ordin de suspendare a vămuirii şi că, deşi Legea nr. 202/2000 nu dispune expres cu privire la actul ce trebuie emis de autoritate, actul emis trebuia să se numească ordin, iar nu decizie.

S-a mai susţinut că măsura Autorităţii Naţionale a Vămilor s-a dispus cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 202/2002, nerespectându-se termenele prevăzute de art. 11 (în privinţa prelungirii termenului de 10 zile în care trebuie să se facă dovada formulării unei acţiuni civile în justiţie sau a unei plângeri penale şi a constituirii unei garanţii în favoarea Direcţii Generale a Vămilor).

Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la 22 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a deciziei Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 46510/MC din 12 august 2005, invocată de pârâta SC A.T. SRL Bucureşti, în cauza privind pe reclamanta SC T.T., în contradictoriu cu pârâţii SC A.T. SRL şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Instanţa de fond a reţinut că potrivit atribuţiilor prevăzute la cap. 3 din Legea nr. 202/2000, modificată prin OG nr. 59/2002, aprobată prin Legea nr. 664/2002, în competenţa autorităţii vamale intră emiterea deciziei de suspendare a operaţiunii de vămuire şi reţinerea mărfurilor susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală.

Actul administrativ constituit în Decizia nr. 46510/MC din 12 august 2005 a fost emis în temeiul art. 10 din lege, potrivit căruia „pe baza cererii efective, autorităţile vamale suspendă operaţiunea de vămuire şi reţin mărfurile suspectate a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală şi comunică în scris această măsură, solicitantului şi declarantului".

S-a mai reţinut că în cauză nu s-au încălcat nici dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 202/2000,aşa cum rezultă din Decizia nr. 46510/MC din 12 august 2005.

Recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins.

În mod corect, excepţia a fost respinsă, cât timp actul administrativ contestat, respectiv Decizia nr. 46510/MC din 12 august 2005 a fost emisă în baza art. 10 din Legea nr. 202/2000, în condiţiile legii.

Susţinerea că această decizie ar fi trebuit să se numească ordin, nu rezultă din nici o reglementare legală: dimpotrivă, actul administrativ în litigiu se numeşte decizie, potrivit cap. 3 din Legea nr. 202/2000, aşa cum a fost modificată prin OG nr. 59/2002.

Cât priveşte procedura de după emiterea deciziei, este prevăzută de art. 11 din Legea nr. 202/2000 şi este o procedură ulterioară emiterii actului administrativ şi care priveşte respectarea unor termene prevăzute de lege, pentru atitudinea faţă de vămuire, situaţie care nu are legătură cu excepţia de nelegalitate, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC A.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 719 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2006.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1899/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs