ICCJ. Decizia nr. 2038/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2038/2006
Dosar nr. 2288/1/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, sub nr. 579/CA din 7 noiembrie 2005, reclamantul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5159 din 31 august 2005, emisă de aceasta şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 407/CA din 8 decembrie 2005, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.T., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 5159 din 31 august 2005, emisă de pârâtă şi a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, care au fost strămutaţi din Bulgaria, localitatea Zamici, comuna Cainargeaua Mică, judeţul Durostor, în România, motiv pentru care acesta a dobândit la data naşterii, statutul de refugiat al părinţilor săi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că, întrucât reclamantul nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, nu poate să susţină că a fost nevoit să-şi schimbe domiciliul în altă localitate şi, deci, nu poate să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul s-a născut la data de 1 februarie 1945, în comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, părinţii săi făcând obiectul unui schimb de populaţie, urmare a Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat în septembrie 1940, la Craiova.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/2999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia adoptată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 407/CA din 8 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2035/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2043/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
