ICCJ. Decizia nr. 2159/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2159/2006
Dosar nr. 3654/1/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 8 noiembrie 2005, reclamantul Ţ.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 18705 din 8 septembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 30 din 19 ianuarie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile solicitate, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie , începând cu data de 1 aprilie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din conţinutul declaraţiilor autentificate ale martorilor S.A. şi M.G., ambii audiaţi şi în instanţă, a rezultat că reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu Diviciorii Mari, comuna Sânmartin, în localitatea Mociu, ambele din judeţul Cluj, ca urmare a persecuţiei etnice suferite din partea autorităţilor maghiare de ocupaţie.
Instanţa a mai reţinut că depoziţiile martorilor, ambii aflaţi în refugiu în aceeaşi localitate cu reclamantul şi beneficiari ai Legii nr. 189/2000, sunt în concordanţă cu adeverinţa nr. 1657 din 27 decembrie 2005, eliberată de primăria comunei Sânmartin, care atestă represaliile exercitate de ocupanţii maghiari asupra populaţiei române.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând că în condiţiile în care familia intimatului, împreună cu acesta, a părăsit localitatea de domiciliu, în luna mai 1940, deci anterior perioadei de refugiu recunoscută de lege, nu este îndeplinită cerinţa persecuţiei etnice, ca motivaţie a refugiului, prevăzută de Legea nr. 189/2000.
În sprijinul acestei susţineri s-au invocat, drept practică judiciară, mai multe sentinţe ale curţilor de apel.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii de natură etnică, fiind refugiată, strămutată sau expulzată în altă localitate.
Dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu înscrisuri emise de organele competente sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă, s-au administrat ambele categorii de probe, din acestea rezultând, atât refugiul reclamantului împreună cu familia, cât şi motivaţia lui etnică.
Împrejurarea că familia intimatului s-a refugiat din localitatea de domiciliu, anterior perioadei de refugiu, prevăzută de lege, respectiv în mai 1940, a fost consecinţa persecuţiilor etnice exercitate de trupele de ocupaţie care au precedat instalarea administraţiei maghiare în Ardealul de Nord, aspect rezultat, atât din declaraţiile martorilor, cât şi din adresa primăriei comunei Sânmartin.
Acest aspect nu a impietat, de altfel, asupra legalităţii soluţiei pronunţate de instanţa de fond care a acordat intimatului, beneficiul drepturilor solicitate, cu respectarea perioadei reglementate prin Legea nr. 189/2000.
Pentru aceste considerente şi constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 30 din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2046/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2162/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
