ICCJ. Decizia nr. 2046/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2046/2006
Dosar nr. 3434/1/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, sub nr. 701/CA din 23 decembrie 2005, reclamanta M.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5265 din 30 noiembrie 2005, emisă de aceasta şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 27/CA din 12 ianuarie 2006, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 5265 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi a recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, republicată şi completată. A dispus emiterea de către pârâtă, a unei hotărâri, în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, satul Aptat, comuna Cămilaru, judeţul Caliacra, în România, comuna Ceamurlia de Sus, raionul Istria, judeţul Tulcea, în septembrie 1940, reclamanta fiind născută în perioada de refugiu a acestora, astfel că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată şi completată.
Împotriva acestei hotărâri a declara recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că intimata nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, astfel că nu poate să susţină că a avut un domiciliu pe care a fost obligată să-l schimbe, motiv pentru care nu poate să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamanta M.S. s-a născut la data de 8 octombrie 1941, în comuna Ceamurlia de Sus, raiponul Istria, judeţul Tulcea, din părinţii L.M. şi M.L., care au făcut obiectul unui schimb de populaţie din Bulgaria, în România, urmare a Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat în luna septembrie 1940, la Craiova.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului/strămutării, a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 27/CA din 12 ianuarie2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2043/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2159/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
