ICCJ. Decizia nr. 2176/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2176/2006
Dosar nr. 7542/1/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 132/P.I. din 17 aprilie 2006, a admis excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 77 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, modificată şi republicată, aprobate prin Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1430/2005, invocată de reclamanta SC M.G. SA Timişoara, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Consiliul Judeţean Timiş.
Pentru a hotărî, astfel instanţa de fond a reţinut că lucrările de construcţie realizat de reclamantă în intravilanul comunei Ghirod, s-au făcut în baza autorizaţiei emise de primăria acestei localităţi, conform atribuţiilor sale, reglementate prin art. 4 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 50/1991, astfel încât sancţionarea contravenţională pentru nerespectarea regimului autorizaţiilor urma să se facă, în baza prevederilor art. 27 alin. (2) din această lege, tot de către emitentul autorizaţiei.
În raport cu această reglementare legală, instanţa a apreciat că prevederile art. 77 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, prin care s-a prevăzut posibilitatea consiliilor judeţene de a emite autorizaţii de construire sau desfiinţare a construcţiilor, până la numirea în cadrul primăriilor a unei persoane cu competenţe în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului, reprezintă o adăugare la lege, respectiv la dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. f) şi art. 27 alin. (3).
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs, pârâţii Consiliul Judeţean Timiş şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând că prevederile art. 77 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 sunt norme de interpretare ce permit aplicarea legii la diverse situaţii apărute în practică şi, prin urmare, nu adaugă la lege.
S-au invocat, de asemenea, în sprijinul acestei susţineri, dispoziţiile art. 45 alin. (3) şi (4) şi ale art. 7 alin. (13) din Legea nr. 50/1991.
Recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse:
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, „Autorizaţiile de construire se emit de preşedinţii consiliilor judeţene, de Primarul General al municipiului Bucureşti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, ai oraşelor şi comunelor pentru lucrările definite la art. 3; la lit. f) pct. 1 al acestui articol se precizează că primarii comunelor au abilitarea de a semna autorizaţiile privind realizarea de locuinţe individuale şi anexele acestora, situate în intravilanul localităţii respective, cu menţiunea că avizul consiliului judeţean este necesar numai în cazul altor categorii de construcţii dintre cele prevăzute de lege.
Art. 45 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 prevede o singură derogare de la această dispoziţie, permiţând structurilor specializate din cadrul consiliilor judeţene să acorde asistenţă tehnică de specialitate şi să avizeze documentaţiile depuse pentru emiterea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construcţie emise de primăriile comunelor care nu au structuri de specialitate şi numai la cererea acestora.
În completarea acestei dispoziţii legale, în alin. (4) al aceluiaşi articol se precizează că în cazul oraşelor şi municipiilor, dacă lipsa specialiştilor face imposibilă constituirea acestor structuri, se vor aplica dispoziţiile alin. (3).
Cu o consecinţă a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 50/1991, art. 27 alin. (3) din aceeaşi lege reglementează dreptul emitentului autorizaţiei, în speţă primăria comunei, de a aplica prin organele sale de control, sancţiunile prevăzute de această lege, pentru fapte săvârşite în unitatea sa administrativă.
În raport cu toate aceste reglementări legale referitoare la condiţiile şi persoanele abilitate să emită autorizaţii de construcţie şi să aplice sancţiuni în caz de nerespectare a regimului construcţiilor, rezultă că dispoziţiile art. 77 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, prin care se deleagă consiliului judeţean, atribuţiile primăriilor de comună, în materia autorizării construcţiilor, sunt nelegale şi reprezintă o adăugare la dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. f) şi art. 27 alin. (3) din lege, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond.
Pentru aceste considerente şi constatând că nu există, potrivit dispoziţiilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Consiliul Judeţean Timiş şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, împotriva sentinţei civile nr. 132/P.I. din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2162/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2180/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
