ICCJ. Decizia nr. 2118/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Curții de Apel Brașov, reclamanta D.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii a arătat faptul că, împreună cu familia sa, a fost strămutată din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, din motive etnice, depunând și material probator în susținerea afirmațiilor sale.
Prin sentința nr. 14/F din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov a fost admisă acțiunea formulată, instanța reținând în considerente, faptul că s-a făcut dovada persecuțiilor etnice și, prin urmare, reclamanta este beneficiară a prevederilor legale invocate.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând soluția pronunțată, ca netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întrucât din probele administrate nu rezultă persecuția pe motive etnice reclamată.
Recursul este fondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a admis recursul formulat, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru considerentele ce urmează.
în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Din actele și lucrările dosarului, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul că nu se poate stabili situația de fapt reclamată, materialul probator administrat la instanța de fond este insuficient și nu conduce la concluzia existenței persecuției pe motive etnice.
Astfel, din declarațiile martorilor aflate la dosarul cauzei (atât cele în formă autentică depuse la dosar, cât și declarațiile luate de instanță în cursul judecății cauzei), nu rezultă persecuția etnică suferită.
Instanța de fond, în rejudecare, va completa probatoriul în sensul administrării probelor pentru dovedirea persecuției etnice suferite, așa cum dispun prevederile legale.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 312-313 și art. 315 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru completarea probatoriului și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2116/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2308/2006. contencios → |
|---|
