ICCJ. Decizia nr. 2181/2006. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2181/2006

Dosar nr. 5372/1/2006

Şedinţa publică din 8 iunie 2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 28 din 17 februarie 2006 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 376/2005, a fost admisă cererea reclamantei C.M., formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, fiind obligat acesta la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale şi 113 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în limitele casării dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3938 din 21 iunie 2005, acordarea daunelor morale presupune administrarea de probe care să dovedească suferinţele psihice ale reclamantei, care să justifice apoi acordarea şi stabilirea concretă a daunelor.

A considerat instanţa că cererea trebuie soluţionată sub incidenţa dispoziţiilor care reglementează răspunderea civilă delictuală - art. 998 şi 999 C. civ. şi că, în speţă, prejudiciul, ca element structural al acestei răspunderi, este unul nepatrimonial, ţinând de statutul personal şi moral al fiecărui individ.

A stabilit instanţa că, în raport cu datele personale ale reclamantei: magistrat în funcţie, căsătorită şi având un copil, prejudiciile încercate de ea se situează în sfera personalităţii afective şi a celei sociale.

Pentru a statua astfel, instanţa a avut în vedere depoziţiile martorilor audiaţi în rejudecare, din care a dedus că hotărârea nr. 138 din 8 septembrie 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii, de eliberare din funcţie a reclamantei, a afectat relaţia de cuplu devenită tensionată; relaţia cu alte cunoştinţe (colegi de serviciu, prieteni) care au început să evite familia şi se purtau cu răceală; relaţia mamă-copil în care, datorită lipsei de comunicare, a nervozităţii reclamantei, copilul, neglijat, nu vorbeşte.

A reţinut instanţa, ca situaţie de fapt care a avut ca efect prejudicierea morală a reclamantei, nu numai difuzarea deciziei de excludere din magistratură în mediul profesional al acesteia, ci şi publicarea în presă a unui articol privitor la excludere.

Ca urmare, a apreciat instanţa că actul emis de Consiliul Superior al Magistraturii a produs prejudicii, atât în domeniul afectiv, cât şi în cel al personalităţii sociale a reclamantei, vizând onoarea, cinstea, demnitatea şi reputaţia acesteia.

În ceea ce priveşte fapta cauzatoare de prejudiciu, instanţa a reţinut că vina pârâtului constă în emiterea hotărârii sale, cu consecinţa excluderii reclamantei şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 21 lit. d) din OUG 96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de muncă.

Asupra legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, instanţa a considerat dovedită perturbarea gravă a vieţii private şi a existenţei sociale a reclamantei, ca efect al excluderii din magistratură, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce priveşte echivalentul valoric al daunelor morale, instanţa a apreciat că, prin natura lor, acestea sunt incomensurabile, întrucât şi dreptul subiectiv vătămat este inestimabil, astfel încât a acordat exact suma solicitată de reclamantă, în rejudecare, prin schimbarea câtimii cererii de la 100 milioane lei (ROL), la 200 milioane lei (ROL).

Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii, recurenta susţine, în esenţă:

- Că probele administrate nu sunt concludente în a dovedi prejudiciul moral suferit de reclamantă, astfel cum în mod greşit a apreciat instanţa.

Susţine recurentul că prejudiciul nu există, întrucât situaţia de fapt reală constă în mutarea la cerere, prin detaşare, a reclamantei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, scop în care aceasta a revenit din concediul pentru creşterea copilului, la cerere, mai devreme decât data legală a expirării acestuia.

- Că situaţia de fapt, care a dus la eliberarea din funcţie, pentru neîndeplinirea condiţiei bunei reputaţii, nu a fost contrazisă de probele administrate, întrucât sancţiunea disciplinară a îndepărtării din magistratură nu a fost infirmată în fond, completul de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie admiţând contestaţia reclamantei, pentru introducerea tardivă a acţiunii disciplinare.

- Că fapta reclamantei, pentru care a fost cercetată disciplinar, a fost săvârşită cu vinovăţie şi, chiar dacă nu a prezentat gradul de pericol social al infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), a fost sancţionată prin aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. proc. pen., iar săvârşirea ei a fost de natură a afecta grav imaginea procurorului şi a instituţiei, prin compromiterea demnităţii de care trebuie să se bucure magistratul în exercitarea funcţiei şi în societate.

Recursul se fondează, sentinţa urmând a fi modificată în parte, în ceea ce priveşte sursa şi conţinutul prejudiciului moral şi, pe cale de consecinţă, echivalentul bănesc al acestui prejudiciu, sub incidenţa art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

1. Prin sentinţa civilă nr. 28 din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Braşov, a fost anulată hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 138 din 8 septembrie 2004, prin care s-a dispus îndepărtarea din magistratură a reclamantei, pentru un motiv de ordin formal: aplicarea măsurii într-o perioadă prohibită de lege (când reclamanta se afla în concediul pentru creşterea copilului), în conformitate cu dispoziţiile art. 21 lit. d) din OUG nr. 96/2003.

Decizia nr. 3938 din 21 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a menţinut această soluţie privind legalitatea, casarea operând numai asupra temeiniciei acordării daunelor morale.

Ca urmare, instanţa de fond în rejudecare a extins în mod nepermis sursa şi conţinutul prejudiciului moral la domeniul relaţiilor afective de cuplu, şi la cel al personalităţii sociale, deşi limita statuată era cea a raportului afectiv mamă-copil.

Relevante în cauză sunt depoziţiile martorilor, în măsura în care atestă modul în care aplicarea măsurii de către Consiliul Superior al Magistraturii, în perioada concediului pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la 2 ani, i-a diminuat reclamantei, capacitatea fizică, mentală şi afectivă de a se ocupa de creşterea copilului ei.

Ele sunt relevante, de asemenea, în măsura în care atestă modul în care emiterea hotărârii în perioada prohibită a avut ca efect o reducere a timpului afectat de reclamantă, îngrijirii copilului, ca urmare a preocupării sale de a acţiona pentru anularea actului.

Doar aceste două aspecte, unul subiectiv, ţinând de persoana reclamantei, celălalt obiectiv, legat de timpul efectiv alocat îngrijirii copilului său, sunt de interes în cauză.

Iar sub aceste două aspecte, martorii au relevat că reclamanta şi-a neglijat copilul ca urmare a situaţiei create de emiterea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.

Ca urmare, echivalentul valoric al daunelor morale stabilit de instanţa de fond în rejudecare, prin raportare şi la alte aspecte decât cele statuate (aspecte de fond care nu au fost analizate şi înlăturate de către instanţă la prima judecată), este disproporţionat, urmând a fi redus de la 200 de milioane lei (ROL), la 50 de milioane lei (ROL).

Vor fi menţinute dispoziţiile sentinţei civile cu privire la celelalte aspecte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 28/F din 17 februarie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul reducerii sumei la care a fost obligat Consiliul Superior al Magistraturii, cu titlu de daune morale de la 20.000 RON, la 5.000 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2006.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2181/2006. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs