ICCJ. Decizia nr. 2228/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 26 aprilie 2005 și precizată ulterior, la 15 iunie 2005, reclamanta P.N. a chemat în judecată C.N.A. și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând anularea concursului organizat în perioada 23 - 25 martie 2005, privind ocuparea funcției publice de conducere - șef serviciu-consilier Cl.1, grad profesional superior, treapta 1 salarizare, la Serviciul Monitorizare Radio - Direcția Monitorizare; anularea deciziei nr. 268 din 14 aprilie 2005, emisă de pârâta 1 și obligarea pârâtei II să răspundă la contestația înregistrată sub nr. 7979005 din 28 martie 2005, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii, reclamanta a susținut că în modul de organizare și desfășurare a concursului nu s-au respectat condițiile impuse de art. 58 Legea nr. 188/1999, referitoare la condiția de vechime și de nivel al pregătirii profesionale pentru cel puțin doi candidați, precum și condițiile impuse de art. 13 din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 1209/2003, cu privire la organizarea și desfășurarea interviului care a cuprins nelegal și o probă practică, fără ca aceasta să fi fost anunțată. în fine, reclamanta a susținut că, deși sesizată cu o cerere privind verificarea legalității înscrierii la concurs, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu i-a comunicat nici un răspuns.
Prin sentința civilă nr. 2131 din 21 decembrie 2005, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și pe fond, a admis în parte acțiunea, în sensul că a anulat concursul organizat în perioada 23 - 25 martie 2003 și decizia C.N.A. nr. 268 din 14 aprilie 2005 și a respins capătul de cerere privind refuzul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, de a răspunde la petiția adresată sub nr. 797 005 din 28 martie 2005.
Instanța a reținut ca dovedită nelegalitatea concursului, pentru faptul de a fi încuviințat participarea unor persoane care nu au făcut dovada absolvirii unor programe de formare specializată și perfecționare în administrație publică organizate de Institutul Național de Administrație; centrele regionale de informare continuă pentru administrație publică și de alte instituții specializate din țară sau străinătate, condiție prevăzută de dispozițiile art. 58 alin. (1) lit. a) Legea nr. 188/1999.
în ce privește capătul de acțiune vizând obligarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici să răspundă petiției adresate de reclamantă, cu privire la verificarea legalității dosarelor de înscriere ale contracandidaților săi, instanța a apreciat că din moment ce cu o astfel de cerere a fost și ea sesizată, obligarea pârâtei nu se mai justifică.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs, atât reclamanta P.N., cât și C.N.A.
în recursul său, reclamanta a susținut că în mod greșit instanța fondului a reținut ca unic temei al anulării concursului, faptul că doar doi dintre candidați nu îndeplineau condiția absolvirii programelor de perfecționare, deși în cauză s-a făcut dovada că aceștia nu îndeplineau nici condiția vechimii în specialitatea necesară postului pentru care au candidat de minimum 2 ani; greșit s-a apreciat ca fiind corectă includerea unei probe practice în cadrul interviului, fără a fi anunțată și în fine greșit, s-a respins cererea privind obligarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici să răspundă la contestația ce i-a fost adresată, învestirea instanței nefiind de natură să o exonereze de obligația soluționării acesteia.
în recursul său, C.N.A. a criticat hotărârea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, considerând că aceasta este rezultatul interpretării greșite a actelor deduse judecății în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză.
S-a susținut de către recurent că interpretarea instanței, potrivit căreia concursul s-ar fi desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art. 58 alin. (1) lit. a) Legea nr. 188/1999, este nelegală și netemeinică, nefiind avute în vedere celelalte condiții prevăzute de art. 58, cât și caracteristica concursului care a fost de recrutare și nu de promovare, la el participând atât funcționari publici, cât și persoane care nu au avut această calitate.
S-a mai susținut de către recurent că, deși instanța de fond reține îndeplinirea condițiilor de studii și vechime, pentru această din urmă apreciind că nu este obligatoriu a fi îndeplinită în cadrul C.N.A., dispune anularea concursului, motivat de neîndeplinirea cerințelor art. 58 alin. (1) lit. a) Legea nr. 188/1999, ceea ce reprezintă o soluție contradictorie și care poate da naștere unor situații cu consecințe discriminatorii, în sensul că la concursurile organizate de instituțiile publice pentru ocuparea unei funcții de conducere au dreptul să participe numai acele persoane care au calitatea de funcționar public.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate prin recursul declarat de reclamanta P.N., urmează a se reține că acestea nu se justifică.
Printre condițiile cerute de C.N.A. pentru participarea la concursul organizat pentru ocuparea postului de șef teren, așa cum rezultă din anunțul publicitar, s-a solicitat și îndeplinirea condițiilor studii superioare de lungă durată și de vechime în specialitate de minim 2 ani, condiție derivată din dispozițiile art. 58 alin. (2) Legea nr. 188/1999 care au în vedere vechimea minimă de 2 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice, fără a impune ca aceasta să fie dovedită în cadrul instituției ce deține postul vacant, cum, de altfel, în mod corect, s-a reținut și de instanța fondului.
Nici critica din recursul reclamantei, referitoare la includerea probei practice în cadrul interviului fără a fi anunțată, nu este fondată, întrucât din același anunț publicitar rezultă ca fiind cerută, condiție pentru participarea la concurs: "operarea pe calculator, utilizarea calculatorului, organizarea fișierelor, procesare text, word, calcul tabelar, exccell, utilizare internet". Astfel fiind și cum nici o reglementare legală nu impune instituțiilor care organizează concurs, o anume modalitate de susținere a probei practice, includerea acesteia într-una din cele două probe prevăzute de art. 10 din H.G. nr. 1209/2005, în mod corect a fost apreciată de către instanță, ca fiind desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale.
în fine, nici ultima critică din recursul reclamantei, referitoare la delegarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, de a-i răspunde la petiția adresată, nu se justifică, instanța apreciind corect că învestirea ei cu verificarea legalității condițiilor de desfășurare a concursului făcea inutilă realizarea aceleiași verificări de către agenție.
în ce privește recursul declarat de C.N.A., Curtea a apreciat că acesta este întemeiat.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat concursul organizat în perioada 23 - 25 martie 2005, pentru ocuparea postului de șef serviciu Monitorizare Radio, reținând pentru aceasta că nu s-au respectat cerințele art. 58 Legea nr. 188/1999, persoana declarată admisă nu îndeplinea condițiile cumulative impuse de acestea.
Astfel, conform dispozițiilor art. 58 lit. a), pot participa la concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere, persoanele care sunt absolvente de programele de formare specializată și perfecționare în administrație publică, organizate de Institutul Național de Administrare, Centrele regionale de formare continuă pentru administrație publică locală, precum și de alte instituții.
Lit. b) a aceluiași articol prevede condiția ca aceste persoane să fi fost numite într-o funcție publică.
în atare situație, soluția instanței de fond, motivată exclusiv pe dispozițiile art. 58 lit. a), apare ca fiind cel puțin contradictorie, în condițiile în care, deși reține obligativitatea îndeplinirii integrale a prevederilor art. 58, nu mai are în vedere și pe cele impuse de lit. b). Ea este în același timp și nelegală, fiind evident că nu s-a ținut cont că la concursul organizat de C.N.A. au participat și alte persoane care nu aveau calitatea de funcționari publici, concursul nefiind de promovare, ci unul de recrutare, așa cum este definit de dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 2753/2003 privind aprobarea Institutului pentru Elaborarea Planului de ocupare a funcției publice, emis în aplicarea Legii nr. 188/1999 și pentru care s-a deținut și avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Astfel fiind și având în vedere că dispozițiile legale menționate (art. 58 Legea nr. 188/1999) sunt prevăzute în cadrul Secțiunii a 4-a a legii denumită "Promovarea și evaluarea performanțelor funcției publice", reținerea lor ca și temei pentru argumentarea soluției este vădit greșită.
în raport cu aceste considerente, a fost apreciat ca întemeiat recursul declarat de C.N.A., casată sentința Curții de Apel București și pe fond, respinsă acțiunea reclamantei P.N.
Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2141/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1175/2006. Contencios → |
|---|
