ICCJ. Decizia nr. 2141/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1326 din 30 iunie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.I., în contradictoriu cu Guvernul României și a dispus anularea parțială a H.G. nr. 855/2002, privind terenul în suprafață de 4285 mp proprietatea reclamantei, identificat potrivit Raportului de expertiză și schiței anexe întocmite de expertul tehnic, inginer J.N.
A obligat, totodată, pârâtul la plata către reclamant, a sumei de 3.051.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că autorii reclamantului au dobândit, prin cumpărare, terenul de 3 hectare (6 pogoane) de la punctul "Lunca Mică", situat pe moșia Mănăstirii Văcărești și identificat pe planul acesteia la nr. "b 59", astfel cum rezultă din actul întocmit la 16 iulie 2006.
S-a mai reținut că imobilul edificat de cumpărători în anul 1966, pe acest teren, a fost demolat în anul 1988, aceștia primind despăgubiri, mai puțin casa demolată, fapt atestat prin sentința civilă nr. 2647 din 11 iulie 1990 a Judecătoriei sectorului 4 București, ca și prin H.G. nr. 556/1990.
Referitor la Decretul nr. 143/1988, invocat de către pârât în apărările făcute, s-a apreciat de către instanța de fond, că nu suntem în prezența unui decret de expropriere, deoarece actul normativ în discuție nu conține nicio dispoziție expresă în acest sens, ci face doar vorbire despre necesitatea reglementării în viitor a statutului juridic al terenurilor din zona Lacului Văcărești; nefiind un decret de expropriere, nu a fost necesară nici publicarea lui în Monitorul Oficial. Reținând și împrejurarea că reclamantul nu a avut calitatea de parte în acțiunea formulată de Asociația Proprietarilor din zona Lacului Văcărești și, prin urmare, sentința pronunțată în cauză de Judecătoria sctorului 4 nu-i este opozabilă, instanța de fond a concluzionat că terenul acestuia nu a intrat cu titlu valabil în proprietatea statului și ca atare, nu putea fi concesionat prin hotărârea de Guvern a cărei anulare se solicită.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, Guvernul României, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, pe motivul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990.
A precizat recurentul, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind reținut în mod eronat de instanța de fond că Decretul nr. 143/1988, nu poate fi considerat ca producător de efecte juridice, datorită nepublicării în Buletinul Oficial al României. în realitate, decretul în cauză a avut natura unui act individual, iar măsura publicării nu era necesară, întrucât potrivit prevederilor art. 69 din Constituția din 1965, erau supuse publicării numai decretele normative, de interes general.
Pe de altă parte, s-a arătat că instanța de fond, prin sentința dată, a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că s-a pronunțat asupra hotărârii legalității exproprierii dispusă prin Decretul nr. 143/1988, iar acest lucru nu era posibil în raport cu obiectul și temeiul legal al actului administrativ atacat.
S-a mai învederat de către recurent că H.G. nr. 885/2002 este legală, prin mai multe hotărâri judecătorești irevocabile, stabilindu-se în mod judicios regimul juridic al terenului aferent obiectivului de investiții în discuție, care este bun aparținând domeniului public al statului. Caracterul de utilitate publică există (terenul ce face obiectul concesiunii fiind inventariat de Ministerul Finanțelor ca mijloc fix aparținând domeniului public al statului, sub nr. MF 64109 cod clasificare 8.12.02, în hotărârile de guvern pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului), iar dreptul de proprietate publică nu a încetat, astfel încât concesionarea de către Guvern s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 855/2002 (M. Of. nr. 621/22.08.2002) s-a aprobat concesionarea bunurilor din domeniul public al statului care alcătuiesc obiectivul de investiții "Acumulare Lac Văcărești", în vederea realizării și exploatării unui complex cultural sportiv.
Se constată, așadar, că la data emiterii H.G. nr. 855/2002, terenul individualizat în anexa actului normativ, situat în municipiul București, sectorul 4, între malul drept al râului Dâmbovița, Calea Vitan, Calea Văcărești și Șoseaua Olteniței, făceau parte din domeniul public al statului, conform Anexei nr. V (nr. poziție 64.109 la Ministerul Finanțelor Publice) la H.G. nr. 1326/2001 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public ala statului, act administrativ neatacat de reclamant.
Prin H.G. nr. 855/2002 nu se stabilește regimul juridic al terenului în discuție, respectiv apartenența la domeniul public al statului, ci doar concesionarea unor terenuri al căror regim juridic a fost stabilit prin acte administrative anterioare hotărârii atacate în prezenta cauză.
Totodată, este dovedit în cauză că prin Decretul nr. 143/1988 privind aprobarea unor măsuri pentru începerea executării lucrărilor la obiectivul de investiții "Lacul Văcărești", s-a aprobat ocuparea și scoaterea din producția agricolă a terenurilor în suprafață de 260 ha (art. 4), precum și demolarea construcțiilor proprietate personală, prevăzute în lista anexă nr. 6 la decret și ocuparea terenurilor aferente acestora afectate de realizarea obiectivului de investiții (art. 6), menționându-se că terenurile proprietate cooperatistă sau personală se ocupă și cu acordul proprietarilor terenurilor.
Ulterior, prin H.G. nr. 556/1990, privind plata despăgubirilor pentru demolarea unor imobile, situate în București și în Sectorul Agricol Ilfov, dat în baza art. 1 lit. j) din Decretul - lege nr. 104/1990 și în vederea aplicării art. 998 C. civ., la art. 1 s-a prevăzut că imobilele compuse din terenuri, construcții și împrejurimile aferente, situate în municipiul București și în Sectorul Agricol Ilfov, demolate înainte de data Revoluției, pentru realizarea unor obiective de investiții, se consideră trecute în proprietatea statului, urmând ca foștii proprietari prevăzuți în Anexa nr. 1 - 34 la hotărâre să primească despăgubirile cuvenite potrivit legii.
Din cele mai sus arătate rezultă că regimul juridic al terenului aferent obiectivului de investiții "Acumulare Lac Văcărești" este acela de bun aflat legal în domeniul public al statului, astfel că aprobarea concesionării lui, prin H.G. nr. 855/2002, s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 107 din Constituție, a dispozițiilor art. 5 și 8 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesionărilor și a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea Apelor nr. 197/1997, cu modificările ulterioare.
Reclamantul nu a făcut dovada reconstituirii dreptului de proprietate, în condițiile Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000 sau, după caz, a recunoașterii dreptului de proprietate asupra vreunei suprafețe din terenul trecut în anexa H.G. nr. 855/2002, printr-o hotărâre judecătorească dată asupra unei acțiuni în revendicare, în condițiile dreptului comun.
în aceste condiții, cum reclamantul nu a probat că este titularul unui drept recunoscut de lege, iar aprobarea concesionării terenului trecut în anexa actului administrativ atacat s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, se apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.
Așa fiind, a fost admis recursul declarat de pârâtul Guvernul României, cu consecința modificării sentinței civile nr. 1326 din 30 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul T.I., ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2512/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2228/2006. Contencios → |
|---|
