ICCJ. Decizia nr. 2369/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 30 ianuarie 2006, la înalta Curte de Casație și Justiție, C.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 182 din 19 ianuarie 2006, solicitând retractarea acesteia și rejudecarea căii de atac a recursului.
Contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., considerându-se că excepția de lipsă de interes pentru intimat în promovarea recursului este "o greșeală materială", recursul fiind declarat anterior reintegrării sale (reintegrarea sa s-a făcut prin Ordinul nr. 426 din 4 august 2005 al A.M.P.C., iar recursul este înregistrat la 27 iunie 2005, la A.M.P.C.).
S-a mai susținut că o altă greșeală materială este faptul că instanța a considerat că petentul era funcționar public în cadrul A.N.P.C. și nu în cadrul administrației penitenciarelor.
S-a mai precizat că petentul a revenit asupra demisiei sale la 14 februarie 2005, anterior înregistrării la A.N.P.C., a cererii de demisie (15 februarie 2005), astfel încât nu a existat nici un act de demisie.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin decizia nr. 182 din 19 ianuarie 2006 s-a respins cererea privind excepția lipsei de interes formulată de intimatul C.I., față de recursul declarat de A.N.P.C. împotriva sentinței nr. 272 din 23 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
S-a admis recursul declarat de A.N.P.C. și s-a modificat în tot sentința atacată, pe fond respingându-se acțiunea ca neîntemeiată.
înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că: dacă în cazul cererii de demisie, aceasta își va produce efectul la expirarea termenului de preaviz sau la data când conducătorul autorității va lua act de acest caz de încetare a raporturilor de serviciu, acesta având caracterul unui act unilateral de voință al funcționarului public, în cazul cererii de retragere a demisiei, efectele ei sunt valabile numai ca urmare a manifestării de voință din partea autorității competente.
Verificându-se actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că cererea de contestație în anulare este neîntemeiată și va fi respinsă, nefiind îndeplinite prevederile art. 318 C. proc. civ.
în cauză nu se conturează greșeli materiale care să fi afectat dezlegarea pricinii, așa cum cere art. 318 C. proc. civ.
Contestatorul invocă de fapt pretinse greșeli de judecată. Astfel, așa cum rezultă din considerentele Ordinului nr. 426 din 4 august 2005, emis de șeful A.N.P.C., reintegrarea intimatului-reclamant pe funcția publică de director executiv al O.J.P.C. Olt s-a realizat pentru executarea sentinței civile nr. 272 din 13 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova. Deci, referirea la data reintegrării și data recursului este total nerelevantă în cauză, în sensul art. 318 C. proc. civ. Cât privește retragerea demisiei, în mod corect instanța a judecat motivul de recurs invocat, dând interpretarea corectă, astfel încât nici acest aspect nu conturează existența unei greșeli materiale în soluționarea cauzei, conform art. 318 C. proc. civ.
Nici susținerea contestatorului, că ar fi fost considerat că este funcționar public în cadrul Administrației Penitenciarelor, nu rezultă din sentința atacată, astfel încât contestația în anulare fiind neîntemeiată, va fi respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1175/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4680/2006. Contencios → |
|---|
