ICCJ. Decizia nr. 2841/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, I.M. a declarat recurs împotriva sentinței 1728 din 25 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, solicitând desființarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii, în sensul de a fi obligați pârâții să-i soluționeze cererea nr. 28285 din 30 septembrie 2004 privind comunicarea stadiului soluționării plângerii penale nr. 18716 din 30 septembrie 2004, de către Parchetul înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtului D.G., procuror șef al secției urmărire penală, la 500 milioane lei vechi daune morale și materiale.
în motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit, instanța de judecată a considerat cauza în stare de judecată, în lipsa sa.
De asemenea, s-a susținut că respingerea acțiunii sale nu s-a bazat pe nici o dovadă scrisă, pârâții dând dovadă de o profundă rea credință.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 1728 din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta I.M., în nume propriu și ca reprezentantă a A.C.N., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și șeful secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, magistrat D.G.
Instanța de judecată a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată nu se circumscrie în art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât vizează soluționarea unei plângeri penale și plata unor daune legate de aceasta.
Instanța a stabilit că soluțiile procurorului nu sunt acte administrative unilaterale cenzurabile pe cale legii contenciosului administrativ, ci acte procedurale penale atacabile în condițiile art. 278 - 2781 C. proc. pen. Așa fiind, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut că la 21 iunie 2005, I.M. a formulat o acțiune în dosarul nr. 2134/2005, pe rolul Curții de Apel București, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și șeful secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție (magistratul D.G.), solicitând să fie obligați pârâții să-i soluționeze plângerea și să-i comunice rezoluția la plângerea penală înregistrată cu nr. 18716 din 30 septembrie 2004, la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, a mai solicitat să fie obligați pârâții, la plata daunelor provocate prin exercitarea cu rea credință a funcției.
La 25 septembrie 2005, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.
S-a susținut că plângerea la care face referire recurenta, se regăsește în dosarul nr. 2030/2353/2004, înregistrat la secția de urmărire penală și criminalistică, neexistând la nivelul acestei secții, plângeri cu nr. de înregistrare indicat în acțiune.
S-a mai precizat că petenta a susținut că s-a tergiversat soluționarea cauzelor în care ea este parte, fapt ce ar constitui infracțiunea de abuz în serviciu, "deși în instrumentarea unei cauze trebuie să se respecte toate drepturile personale ale părților, inclusiv ale petentei, care în mai multe rânduri a ridicat excepții ce au fost soluționate cu prioritate, conform legii, fapt ce a întârziat soluționarea cauzelor."
întrucât s-a apreciat că aspectele sesizate de petentă nu îndeplinesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, plângerile au fost respinse, dispunându-se reînceperea urmăririi penale.
Petentei i s-a comunicat neînceperea urmăririi penale, inclusiv confirmarea acestei soluții la plângerea sa conform art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția nr. 2030/C/2353/2004, din 28 iunie 2005.
S-a mai precizat de parchet că în situația în care această soluție a nemulțumit-o pe petentă, aceasta se putea adresa direct instanței în baza art. 2781C. proc. pen.
înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că hotărârea atacată în cauză este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat a fost respins.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, obiectul cererii de chemare în judecată nu se circumscrie în art. 8 din Legea nr. 554/2004, vizând soluționarea unei plângeri penale și plata unor daune legate de aceasta.
Cum aceste soluții nu sunt acte administrative unilaterale, cenzurabile pe calea legii contenciosului administrativ, ci acte procedurale penale, atacabile stric în condițiile Codului de procedură penală, în mod corect s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Recursul declarat fiind neîntemeiat, a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2521/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2512/2006. Contencios → |
|---|
