ICCJ. Decizia nr. 2291/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 10 iunie 2005, astfel cum a fost precizată la data de 22 septembrie 2005, reclamanta C.E. a solicitat obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, ca la stabilirea pensiei sale, să ia în calcul faptul că are studii superioare.
în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în mod greșit, pârâta a reținut că a lucrat la Școala de Muzică, în loc de Institutul de Artă.
Totodată, reclamanta a solicitat a se atașa la prezenta cauză, și dosarul nr. 5427/AS/2004 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1522 din 22 septembrie 2005, a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat, în baza dispozițiilor art. 158 și ale art. 159 pct. 2 C. proc. civ., competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă.
Pentru a se pronunța în acest sens, curtea de apel a reținut, în esență, că, în raport cu obiectul pricinii, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000, iar nu cele ale Legii nr. 554/2004.
La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 242 din 18 ianuarie 2006, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Totodată, tribunalul a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei, la înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
Tribunalul a pronunțat soluția mai sus arătată, având în vedere că la termenul de judecată din 18 ianuarie 2006, reclamanta și-a precizat din nou acțiunea, arătând că solicită anularea adresei nr. 684 din 17 iunie 2002, emisă de pârâtă, precum și obligarea pârâtei, la plata sumei de 300.000.000 lei, cu titlu de daune morale, menționând că nu solicită obligarea pârâtei, la emiterea unei noi decizii de pensionare, ci intenționează să ceară acest lucru direct pârâtei, după ce instanța va anula adresa respectivă și va hotărî asupra funcției reale avute în perioada 1 aprilie 1999 - 1 septembrie 2001.
în raport cu aceste din urmă precizări, tribunalul a apreciat, pe de o parte, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale contenciosului administrativ. Pe de altă parte, tribunalul a reținut și că pârâta C.N.A.S. este o instituție centrală, fiind, deci, aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 2 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a stabilit instanța competentă a soluționa pricina, în raport cu obiectul acesteia, astfel cum a fost precizat și cu dispozițiile legale incidente ei, fără, însă, a avea competența de a verifica și a se pronunța cu privire la efectele actului atacat.
Astfel, constatând că reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită anularea adresei nr. 684 din 17 iunie 2002, emisă de pârâtă, pe care o apreciază a fi act administrativ, iar nu obligarea la calculul pensiei și având în vedere dispozițiile art. 3 C. proc. civ., potrivit cărora curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale, precum și cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a stabilit competența de soluționare a pricinii, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2305/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2320/2006. Contencios → |
|---|
