ICCJ. Decizia nr. 2330/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, la 30 septembrie 2005, SC C. SA Sighișoara a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, revizuirea deciziei civile nr. 1553 din 10 martie, pronunțată în dosarul nr. 2945/2004, al înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322, invocându-se rezoluția din 28 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, prin care s-a stabilit că B.E., director general la SC C. SA Sighișoara, nu a comis infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 și 13 din Legea nr. 87/1994, constând în neînregistrarea în totalitate a anumitor activități ale societății, diminuând, astfel, contribuția la bugetul de stat.
A mai susținut contestatorul, că în această rezoluție s-a făcut precizarea că actele fiscale verificate respectă regulile contabilității (fără a se face precizarea expresă a facturilor cercetate).
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin decizia nr. 1553 din 10 martie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursurile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva încheierii nr. 521 din 10 noiembrie 2003 și împotriva sentinței nr. 26 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, pe care le-a casat și în fond, s-a respins cererea de suspendare și acțiunea, ca nefondate.
împotriva acestei decizii s-a formulat cererea de revizuire de față, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri judecătorești rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când se evocă fondul, se poate cere dacă: "după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
în cauză, decizia atacată s-a pronunțat de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ (decizia nr. 1553 - dosar nr. 2945/2004), la 10 martie 2005.
Actul invocat datează din 28 ianuarie 2004 și privește pe B.E., reclamat pentru evaziune fiscală, care a fost cercetat și nu poate susține că nu cunoștea rezoluția din 28 ianuarie 2004, pe care o putea invoca la judecata înaltei Curți de Casație și Justiție din 10 martie 2005.
Pe de altă parte, rezoluția privește o verificare penală a unei persoane fizice pentru fapte penale în legătură cu SC C. SA Sighișoara, iar răspunderea sau nerăspunderea penală a acestuia nu este același lucru cu răspunderea fiscală a societății.
Faptul că în rezoluție se susține că niște facturi (fără a se preciza care) ar îndeplini condițiile legii contabilității, nu are legătură cu răspunderea fiscală a societății, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 336 din 13 octombrie 2003 a Ministerului Finanțelor Publice.
Potrivit pct. 10.6 lit. g) din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A., aprobată prin H.G. nr. 401/2000, nu poate fi dedusă T.V.A. aferentă intrărilor referitoare la bunuri și servicii aprovizionate, pe bază de documente care nu îndeplinesc condițiile art. 25 pct. B din O.U.G. nr. 17/2000 și H.G. nr. 831/1997, pentru aprobarea formularelor modelelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a Normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora.
în cauză, s-a stabilit că facturile emise de SC L.M. SRL nu conțin datele prevăzute de regulamentul contabil. Situația este similară [cu incidența art. 25 pct. 13 lit. b) și art. 19 lit. d) din O.U.G. nr. 17/2000] și privind achizițiile de carburanți de la SC C.C. SRL Târgu Mureș.
Deci, nu se poate susține că actul prezentat în cauză (rezoluția Parchetului Târgu Mureș) ar constitui un act, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de natură a modifica situația reținută prin decizia nr. 1553 din 10 martie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Așa fiind, constatându-se că cererea este neîntemeiată, a fost respinsă conform art. 326 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2323/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2302/2006. Contencios → |
|---|
