ICCJ. Decizia nr. 2302/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iulie 2005, reclamantul G.A. a formulat contestație împotriva Ordinului nr. 1105 din 20 iulie 2005, emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la încetarea de drept a raportului de serviciu, pe motivul "îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare".
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost încadrat la Ministerul Public, în funcția de revizor contabil, în baza contractului de muncă înregistrat sub nr. 1714 din 8 decembrie 1997, pe durată nedeterminată, fiind pensionar militar, cumulând pensia, cu salariul. A mai precizat că în perioada 1 decembrie 1997 - 20 iunie 2005 a îndeplinit funcția de șef birou C.F.I., până la data de 1 octombrie 2000, dată cu care a fost trecut ca funcționar public, consilier auditor, șef Serviciu audit Public Intern, funcție îndeplinită până la data de 20 iunie 2005, cu mențiunea că la data de 1 ianuarie 2005, în carnetul de muncă i s-a operat reîncadrarea în funcția de șef serviciu auditor, clasa I, grad superior, tr.I. La data de 22 iunie 2005 i s-a comunicat ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, prin care i s-a adus la cunoștință încetarea de drept a raporturilor de serviciu, ca urmare a completării art. 84 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 [lit. d)], prin O.G. nr. 39/2005.
Apreciind, ca nelegală, măsura pârâtului, respectiv încetarea raportului de serviciu, reclamantul, în raport cu dispozițiile art. 89 din Legea nr. 188/1999, a solicitat prin acțiune, constatarea nulității ordinului atacat, reîncadrarea în funcția pe care a deținut-o, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și calculate pe perioada 20 iunie 2005 - până la pronunțarea deciziei.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 4177 din 24 octombrie 2005, a admis excepția necompetenței materiale, declinând competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 53/2006 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă, reținându-se că reclamantul nu a formulat plângere prealabilă, nerespectând dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că sunt aplicabile dispozițiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, astfel încât nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile învestirii instanței. în subsidiar, recurentul a precizat că a formulat o plângere la organul emitent al actului atacat, act care este nelegal.
Verificând cauza, în funcție de soluția pronunțată de instanța de fond, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 3041C. proc. civ., nu a putut analiza decât primul motiv de recurs și a constatat că acesta este întemeiat.
Prin ordinul contestat, recurentului-reclamant, funcționar public, i-au încetat raporturile de serviciu.
Potrivit dispozițiilor art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ, anularea actului în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare.
Textul de lege sus-citat este aplicabil în cauză, deoarece reprezintă legea specială, care derogă de la legea generală - art. 7 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, care prevede parcurgerea unei proceduri prealabile sesizării instanței.
Drept urmare, recurentul-reclamant nu avea obligația legală de a se adresa în prealabil, cu o cerere organului emitent al ordinului, atacarea acestuia făcându-se direct la instanța de contencios administrativ.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost admis, sentința a fost casată și cauza a fost trimisă, aceleiași instanțe, spre soluționare, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2330/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2305/2006. Contencios → |
|---|
