ICCJ. Decizia nr. 2305/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la 17 ianuarie 2006, L.S. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 430 din 7 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 2833/2005, solicitând admiterea cererii.
în motivarea recursului s-a susținut de recurent, că instanța "ar fi respins excepția, înainte de a da cuvântul în fond, părților.
S-a mai susținut că în mod greșit, instanța a reținut că nu-i sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 82/2004, aplicabilitate necontestată de nici una din părți, că instanța a analizat cauza, fără a cunoaște procedura de reîncadrare, cel puțin din punct de vedere al circuitului actelor. Sub acest aspect, recurentul a menționat că prin reîncadrare i s-a stabilit un salariu cu 116,8 RON mai mic, decât salariul de bază din decembrie 2004, față de prevederile O.U.G. nr. 92/2004.
Cu privire la acest aspect, petentul a susținut că nelegalitatea avizului a fost generată de "consemnarea eronată a salariului său din perioada noiembrie - decembrie 2004, care este trecut în documentație și aviz".
Așa fiind, recurentul a solicitat admiterea recursului și pe fond, admiterea excepției de nelegalitate a avizului nr. 18/2004, altfel neputându-se corecta erorile produse în cauză.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 430 din 7 decembrie 2005, a Curții de Apel Suceava, s-a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate.
în motivarea sentinței s-a arătat că prin încheierea din 12 septembrie 2005 a Tribunalului Botoșani, dosar nr. 4251/E/2005, s-a trimis Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, spre soluționare, excepția de nelegalitate a avizului nr. 18/2004, emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 2833/2005.
Petentul a susținut că, aplicându-se prevederile art. 6 și 7 din O.U.G. nr. 92/2004, se impunea a fi reîncadrat în funcția de consilier clasa I, gradul superior, treapta 3, cu un salariu de bază de 7.689.000 lei, începând cu 1 ianuarie 2005, respectiv 8.536.000 lei, de la 1 octombrie 2005, dar prin dispoziția nr. 45/2005, emisă de Directorul executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani, în mod eronat a fost reîncadrat în funcția de consilier clasa I, gradul principal, treapta 3, cu un salariu de 5.828.000 lei (de la data de 1 ianuarie 2005), respectiv 6.252.000 lei (de la data de 1 octombrie 2005), motivat de faptul că așa s-a primit avizul de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cu trimitere la avizul nr. 18 din 17 decembrie 2004 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și că implicit, astfel, s-a aprobat statul de funcții de către Consiliul Județean Botoșani.
Instanța a reținut că prin emiterea O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, s-a urmărit atât reîncadrarea funcționarilor publici - categorie, clasă, grad, cât și a funcționarilor publici care nu au avut un corespondent în categorie, clasă și grad, în scopul implementării, începând cu anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici.
Alin. (1) al art. 1 din O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției publice, aprobată prin Legea nr. 9/2005, a dispus ca, începând cu data de 1 noiembrie 2004, Anexele nr. I - IV din O.U.G. nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 228/2003, cu modificările ulterioare, se înlocuiesc cu Anexele nr. I - IV ale acestui act normativ.
Instanța de fond a reținut că pentru perioada 1 noiembrie 2004 - 21 decembrie 2004, dispozițiile O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției publice, urmau a fi aplicate numai funcționarilor publici care dețineau corespondența precedentelor elemente de identificare ale funcției publice la care s-a raportat salarizarea acestora la momentul reîncadrării în posturile corespunzătoare funcțiilor publice pe care le ocupau potrivit O.U.G. nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 228/2003.
S-a menționat de instanță că, în cazul reclamantului, nu au devenit aplicabile prevederile O.U.G. nr. 82/2004, cu referire la art. 10 alin. (3). Astfel, în situația petentului [fiind persoană încadrată cu contract individual de muncă, într-un post care presupune exercitarea atribuțiilor de natura celor prevăzute la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999], numirea în funcția publică, stabilită și avizată cu salariul de bază stabilit în condițiile legii, de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, se face pe baza propunerilor înaintate de ordonatorii de credite, în condițiile art. 3 din O.U.G. nr. 92/2004.
împrejurarea că reclamantul se consideră lezat prin salariul de încadrare, a precizat instanța, se rezolvă, prin contestare, conform art. 30 din O.U.G. nr. 92/2004.
Hotărârea instanței de fond este legală, astfel încât recursul va fi respins.
Așa cum rezultă din însăși motivarea recursului, ceea ce îl nemulțumește pe petent, este salariul de bază stabilit ca urmare a reîncadrării.
Actul normativ în discuție, respectiv O.U.G. nr. 92/2004, a fost respectat prin avizul nr. 18/2004, emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în mod corect instanța de fond respingând excepția de nelegalitate.
Cât privește calculul salariului său, care a dus la suma cu care recurentul nu este de acord, putea fi corectat, în situația în care cererea era întemeiată, în condițiile art. 30 din O.U.G. nr. 92/2004, iar nu prin invocarea nelegalității avizului.
Această contestare nu a fost făcută de petent în condițiile legii, dar acest lucru nu înseamnă a se admite excepția de nelegalitate, care nu este întemeiată și corect a fost respinsă.
Cât privește susținerea că "excepția a fost respinsă, înainte de a fi dat cuvântul în fond, părților, este greșită, în cauză fiind o evidentă greșeală materială.
în acest sens pledează și practicaua sentinței și considerentele sentinței, așa cum au fost arătate de judecător, astfel încât acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Așa fiind, recursul fiind neîntemeiat, a fost respins în baza art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2302/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2291/2006. Contencios → |
|---|
