ICCJ. Decizia nr. 244/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 244/2006
Dosar nr. 2281/2005
nr. 9506/1//2005
Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 martie 2005, reclamantul N.V. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005 şi a adresei nr. 3259/36 din 28 ianuarie 2005, prin care a fost retrogradat din funcţia de consilier superior, în cea de inspector asistent, invocându-se prevederile OUG nr. 92/2004.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că ordinul a fost aplicat retroactiv, de la 1 ianuarie 2005 şi cu trimitere greşită la actul normativ sus-menţionat şi de asemenea, măsura a fost dispusă în perioada cât raportul său de serviciu era suspendat legal, reclamantul fiind în concediu medical.
Prin sentinţa civilă nr. 823 din 27 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea actelor administrative atacate şi obligarea pârâtei să emită un nou ordin privind salarizarea reclamantului, corespunzător funcţiei publice de consilier superior.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reîncadrarea reclamantului pe o funcţie inferioară încalcă principiul dreptului câştigat, consacrat în dreptul muncii, drept dobândit în baza sentinţei civile nr. 1730/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, prin care se dispusese reîncadrarea în funcţia de consilier superior.
Instanţa a mai reţinut că ordinul nu a ţinut cont de faptul că în luna decembrie 2004, reclamantul s-a aflat în concediu medical, urmând a fi aplicabile prevederile art. 36 din OUG nr. 92/2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a susţinut că ordinul atacat a fost emis în aplicarea OUG nr. 92/2004, prin care s-a reglementat o nouă reîncadrare pentru toţi funcţionarii publici, salarizaţi conform OUG nr. 82/2004.
În aceste împrejurări, reîncadrarea şi salarizarea reclamantului a fost corectă, corespunzând prevederilor art. 6, 7 şi 37 din OUG nr. 92/2004, nemaifiind valabilă vechea reîncadrare stabilită prin Ordinul nr. 1361/2004, întrucât au fost abrogate dispoziţiile contrare cuprinse în Legea nr. 161/2003.
Referitor la retroactivitatea Ordinului nr. 72/2005, pârâta a arătat că procedura de emitere a actului s-a prelungit pentru obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, însă s-a aplicat de la 1 ianuarie 2005, faţă de dispoziţiile imperative ale OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici pentru anul 2005.
De asemenea, pârâta a susţinut legalitatea ordinului, chiar şi în raport cu împrejurarea că raporturile de muncă ale reclamantului, aflat în concediu medical, erau suspendate, art. 6-8 din ordonanţă fiind aplicabile şi în această situaţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi respingerea acţiunii.
Astfel, în baza Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005, pârâta a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia publică de execuţie inspector asistent, clasa I, treapta 2, cu salariul corespunzător, cu începere de la 1 ianuarie 2005, invocându-se prevederile OUG nr. 92/2004 şi avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Actul normativ sus-menţionat, aprobat prin Legea nr. 76/2005, prevede expres în art. 6, reîncadrarea funcţionarilor publici în funcţie de clasa de salarizare stabilită potrivit OUG nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice.
Reclamantul a fost salarizat conform OUG nr. 82/2004, în categoria A, clasa III, gradul II, pentru care trebuia să fie reîncadrat în gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare, ceea ce s-a şi dispus prin Ordinul nr. 72/2005.
Aşadar, ordinul emis, chiar dacă are ca efect trecerea reclamantului din funcţia de consilier superior, în aceea de inspector asistent, ce apare ca o retrogradare, este în perfectă concordanţă cu dispoziţiile actului normativ în executarea căruia a fost întocmit.
În consecinţă, Curtea reţine că actul administrativ atacat respectă prevederile art. 6 din OUG nr. 92/2004, aprobată, fără modificări, prin Legea nr. 76/2005, dispoziţii legale care au fost, de altfel, examinate de Curtea Constituţională care a stabilit că nu sunt contrare prevederilor constituţionale şi a respins prin mai multe decizii, excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Nu este întemeiată nici susţinerea privind încălcarea principiilor neretroactivităţii legii şi al stabilităţii în funcţia publică. Actul administrativ contestat, emis la 26 ianuarie 2005, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2005, nu poate fi interpretat că dispune pentru trecut, indicarea datei fiind conformă dispoziţiilor OUG nr. 92/2004, ce reglementează drepturile salariale ale funcţionarilor publici pentru anul 2005.
Referitor la împrejurarea că raporturile de serviciu ale reclamantului, aflat în concediu medical, erau suspendate, ordinul respectă prevederile art. 36 din OUG nr. 92/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2005, potrivit cărora funcţionarii publici aflaţi în situaţia descrisă mai sus, care îşi reiau activitatea după 1 ianuarie 2005, vor beneficia de salariile de bază stabilite potrivit ordonanţei pentru funcţia publică în care au fost reîncadraţi în condiţiile art. 6-8.
În consecinţă, în urma admiterii recursului, Curtea va casa sentinţa şi va respinge acţiunea, Ordinul nr. 72/2005 fiind emis în conformitate cu dispoziţiile imperative ale OUG nr. 92/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 823 din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de N.V.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 241/2006. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 246/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
