ICCJ. Decizia nr. 246/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 246/2006
Dosar nr. 3073/2005
nr. 12673/1/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 4 martie 2005, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, anularea hotărârii nr. 132 din 16 decembrie 2004, emisă de pârâtă şi să fie obligată aceasta să-i acorde drepturile ce decurg din calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000, retroactiv, începând cu data de 1 martie 2001.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea atacată, adeverinţa nr. 1795/2004, eliberată de Primăria comunei Berveni, judeţul Satu Mare, precum şi declaraţiile autentificate ale unor martori, arătând că a fost refugiat între anii 1940 - 1945 şi că în mod greşit drepturile decurgând din această calitate, nu i-au fost acordate începând cu 1 martie 2001, data formulării primei cereri.
Prin sentinţa civilă nr. 250 din 14 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, menţinând în întregime hotărârea contestată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea nr. 132 din 16 decembrie 2004, emisă de pârâtă, s-a admis în parte cererea formulată de petentul B.G., la data de 26 octombrie 2004, recunoscându-i-se calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe lângă perioada 23 octombrie 1940 - 1 decembrie 1944 (stabilită, anterior, prin hotărârea pârâtei nr. 45 din 20 iunie 2002), şi pentru perioada 1 decembrie 1944 - 6 martie 1945; a mai reţinut instanţa de fond că, raportat la prevederile art. 5 din OG nr. 105/1999, în mod corect a procedat pârâta, acordându-i reclamantului, drepturile legale pentru ce-a de-a doua perioadă, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs, reclamantul B.G., criticând-o exclusiv cu privire la aspectul datei începând de la care i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, şi solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul acordării drepturilor începând cu data de 1 martie 2001, când a formulat pentru prima dată o cerere de acordare a drepturilor prevăzute de actul normativ sus menţionat.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 5 din OG nr. 105/1999, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă persoanelor beneficiare, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Cum cererea referitoare la cea din urmă perioadă a fost depusă de recurentul-reclamant la data de 26 octombrie 2004, în mod corect a procedat intimata-pârâtă la acordarea drepturilor pentru această perioadă, începând cu data de 1 noiembrie 2004, aceasta fiind luna următoare celei în care a fost depusă cererea la Comisia de specialitate.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva sentinţei civile nr. 250 din 14 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 244/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 247/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
