ICCJ. Decizia nr. 208/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern nr. 147/2003. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 208/2006
Dosar nr. 828/2005
nr. 3728/1/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin HG nr. 147/2003 a fost aprobat transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni din capitalul social al SC A.U. SA Timişoara, reprezentând un număr de 103.245 acţiuni nominative în valoare de 25.000 lei fiecare, din proprietatea privată a Statului şi din administrarea A.P.A.P.S., în proprietatea privată a judeţului Timiş şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş.
S-a prevăzut, totodată, că judeţul Timiş exercită, prin Consiliul judeţean, toate drepturile şi execută toate obligaţiile ce decurg din calitatea de acţionar la SC A.U. SA.
Legalitatea acestui act administrativ de autoritate a fost contestată de municipiul Timişoara, reprezentat de Primar care, prin acţiunea introdusă la data de 7 aprilie 2003, a cerut anularea lui.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că actul administrativ o vatămă în dreptul său de proprietate asupra construcţiilor şi terenului ce formează Aeroportul Aviaţia Utilitară C. Timişoara, drept real recunoscut prin Decizia nr. 1390/A din 18 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Timişoara.
A precizat că, deşi se cunoştea că municipiul Timişoara este proprietarul aeroportului, autoritatea publică emitentă nu l-a consultat anterior adoptării hotărârii contestate şi că pachetul integral de acţiuni conţine elemente, proprietatea unităţii administrativ-teritoriale.
Prin sentinţa civilă nr. 16 din 17 ianuarie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca nefondată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece transferul acţiunilor, dispus prin hotărârea guvernamentală atacată, nu afectează sub nici o formă, dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu. Că, deşi în fapt acesta se află în patrimoniul pârâtei SC A.U. SA, prerogativele dreptului de proprietate pot fi exercitate de reclamant, în condiţiile legii civile, fără nici o îngrădire determinată de proprietarul acţiunilor transferate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, municipiul Timişoara, prin Primarul său.
Recurentul a susţinut că în mod eronat, prima instanţă a respins acţiunea, întrucât există o strânsă legătură între activele deţinute de societatea comercială şi acţiuni. În condiţiile date, apare evident faptul că prin transferul pachetului de acţiuni, în situaţia unei eventuale nerespectări a obligaţiilor societăţii faţă de terţi, creditorii vor urmări bunurile aflate în patrimoniul societăţii, deci inclusiv clădirile proprietatea reclamantului.
Critica este neîntemeiată.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, proprietatea asupra construcţiilor şi terenului aferent, care alcătuiesc Aeroportul A.U. SA, nu se confundă cu proprietatea asupra acţiunilor acestui agent economic.
Prin urmare, din punct de vedere juridic, nu există nici o relaţie valorică între noţiunea de acţiune şi noţiunea de patrimoniu al societăţii comerciale, iar valoarea patrimoniului unei societăţi nu determină valoarea unei acţiuni, deoarece patrimoniul nu face parte din capitalul social.
Cum deja s-a arătat, cu prilejul expunerii rezumative a lucrărilor din dosar, hotărârea guvernamentală supusă controlului jurisdicţional pe calea contenciosului administrativ, are ca obiect, exclusiv transferul cu titlu gratuit al pachetului integral de acţiuni din capitalul social al SC A.U. SA Timişoara, din proprietatea privată a Statului şi din administrarea A.P.A.P.S., în proprietatea privată a judeţului Timiş şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş.
Actul administrativ nu vizează câtuşi de puţin, dreptul de proprietate recunoscut anterior reclamantului, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, asupra construcţiilor şi terenului, utilizate cu destinaţia de aeroport al aviaţiei utilitare.
Aşadar, deşi acţiunile transferate se regăsesc în patrimoniul SC A.U. SA, prerogativele dreptului de proprietate recunoscute în favoarea municipiului Timişoara, asupra bunurilor imobile, vor putea fi exercitate de acest titular, în condiţiile legii civile şi fără nici o îngrădire din partea proprietarului pachetului de acţiuni transferate prin HG nr. 147/2003.
În lipsa unei vătămări efective a dreptului de proprietate al reclamantului sau a unui interes legitim, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a menţine soluţia primei instanţe, respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de municipiul Timişoara, prin Primarul municipiului Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 16 din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 202/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 211/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
